Hristos a înviat, creştini, oriunde v-aţi afla!

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 26.04.2008

• Noaptea Sfîntă a Învierii e sărbătorită după datina creştină de toţi românii ortodocşi
• În unele părţi, pe lîngă tradiţiile obişnuite, se ţine cont şi de obiceiurile din vechime

Cea mai importantă sărbătoare creştină a anului vine cu bucurie în sufletele românilor. Ascultăm cuvîntul Domnului la biserică, luăm lumină din lumină şi mulţumim lui Dumnezeu şi Fiului Lui că ne ocrotesc. Apoi ne îndreptăm către casă fericiţi că am fost din nou martori la cea mai mare minune a lumii: Învierea. Cele trei zile de Paşte sînt încărcate de aura sfîntă a sărbătorii, sîntem mai buni, mai darnici şi mai fericiţi împreună cu cei dragi, în jurul mesei încărcate cu bunătăţi. Ouăle roşii nu lipsesc niciodată de pe masa creştinului, oriunde s-ar afla el în lume. Dar, pe lîngă simbolurile tradiţionale, fiecare popor a adăugat de-a lungul timpului şi alte obiceiuri pascale. Însă cele mai frumoase sînt parcă ale noastre. Iată cum petrec Paştele românii din diferite colţuri ale ţării şi ale lumii.

Mieii salvează vieţi omeneşti

Sărbătoarea Paştelui se petrece întotdeauna primăvara. Redeşteptarea naturii simbolizează noua viaţă pe care creştinii au cîştigat-o prin crucificarea şi Învierea lui Iisus. Paştele creştin este similar cu două tradiţii antice: una evreiască şi alta păgînă. Paştele creştin derivă din Paştele evreiesc, numit Pesach. Pentru prima dată, Paştele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. Atunci, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura în cartea Exod (Ieşirea) din Vechiul Testament ne oferă instrucţiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Paştelui în timpul lui Moise. Atotputernicul a reînnoit legămîntul făcut cu israeliţii, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Său, Iisus Hristos. Legămîntul cel nou nu mai este un legămînt făcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legămîntul cel vechi purta sigiliul sîngelui unui miel care trebuia sacrificat de Paşti. Cu acest sînge trebuiau unse ramele de lemn ale uşilor de la case. Se spune că aceia care nu făceau aşa erau omorîţi de îngerul morţii. În casele israeliţilor n-a murit nimeni. Şi astfel, azi, sacrificăm miei ca să nu mai moară oameni, respectînd astfel porunca Lui.

Lumînarea din noaptea Învierii

Bucuria pascală, pe care Biserica Ortodoxă o evocă intens şi solemn patruzeci de zile, este bucuria şi nădejdea noastră cea mai mare. Cu fiecare cîntare pascală şi cu fiecare „Hristos a înviat!“ adeverim, mărturisim şi trăim marele Lui Cuvînt Dumnezeiesc: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16,33). În noaptea Învierii, fiecare creştin care ia parte la slujbă trebuie să aducă cu sine şi o lumînare pe care o ţine aprinsă în tot timpul săvîrşirii Sfintei Învieri. Apoi, credincioşii se întorc acasă cu lumina. După ce păşesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumînarea în grindă, afumînd-o în semnul crucii. Pe vremuri, cînd acest obicei se păstra cu sfinţenie, numărul crucilor de pe grindă era cel mai sigur indiciu cu privire la vechimea casei. Lumînarea are puteri deosebite şi trebuie păstrată tot anul. O aprindem cînd sîntem în mare cumpănă sau primejdie. În unele zone, cu lumina Învierii se afumă vitele. În Banat există datina să se folosească lumina aceasta şi de către fetele cele mari pentru a fi bine văzute cînd se duc la jocuri. Cînd rosteşte preotul întîia oară cuvintele „Hristos a înviat!“, fetele bătrîne, sperînd să se mărite, şoptesc: „Eu să joc înainte!“. Tot în timpul slujbei, vînătorii zic: „Vînat prind!“, iar pescarii: „Peşte prind!“. Lumînarea de la Înviere se pune în faţa icoanelor atunci cînd e furtună. Se spune că apără casa de fulgere.

Cum ciocnim ouăle?

Ouăle simbolizează mormîntul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morţi. De aceea, cînd ciocnesc ouăle, creştinii simbolizează deschiderea mormîntului. Există credinţa că aceia care ciocnesc ouă de Paşte se întîlnesc pe lumea cealaltă. Ouăle simbolizează şi primăvara. În Egiptul antic, oul era simbolul legămîntului vieţii şi reprezenta, totodată, sicriul ori camera mortuară. În tradiţia populară de la noi, ouăle de Paşti sînt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, apără de rele. Ouăle încondeiate (împistrite sau muncite) au devenit la români o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale străvechi. Ouăle se ciocnesc după anumite reguli, primul care spune „Hristos a înviat!“ şi loveşte oul celuilalt e persoana mai în vîrstă.

Puterile oului roşu

Ţăranii de la sate spun că acela care mănîncă ouă prima dată în ziua de Paşte se zice că va fi uşor peste an. Dacă un om sau vită face albeaţă, trebuie să piseze albuş de la un ou roşu sfinţit şi să-l sufle în ochi. În Macedonia, pe timp de furtună, se pune o pirostrie cu un ou deasupra ei, sub streaşina casei, ca să se oprească furtuna. În unele părţi ale lumii nu se sparg ouăle la capătul ascuţit pentru că aduce nenoroc. La noi, se zice că e păcat să ciocneşti ouăle cu partea de jos. Un ou făcut de găină albă în Vinerea Mare stinge focul, oricît de mare ar fi. La masa de Sfîntul Paşte, ouăle nu se sărează, ci se dau cu muştar. Cine va pune mîna pe sare se va înroşi şi va face tensiune. Nu e voie să iei sare cu mîna la Paşte, deoarece tot anul vei transpira la mîini. Tot la masa de Paşti este bine ca mai întîi să se mănînce peşte pentru ca mesenii să fie vioi ca peştele tot anul următor. Cojile de ouă se dau pe apă, ca să le dai de ştire şi blajinilor că soseşte Paştele. Cine merge la biserică să-şi pună un ou roşu în sîn, ca tot anul să fie roşu şi frumos, iar fetele să aibă peţitori.

Leacurile Învierii

Alimentele şi plantele sfinţite în noaptea de Paşte se păstrează ca leacuri şi talismane. Anafura primită în ziua de Paşte se pune în sarea vitelor. Se spune că astfel vacile sau oile vor făta mai multe viţele şi mieluţe, decît viţei şi berbecuţi. Tămîia se aprinde în caz de calamităţi. Sperietura trece dacă persoana se afumă cu această tămîie. Slănina e folosită la mai multe leacuri. Cu ea se ung rănile. Dacă se îmbolnăveşte un om sau vită şi mănîncă slănina aceasta, se vindecă. Piciorul sau mîna scrîntite se ung cu slănină. Omul bolnav de friguri se afumă cu slănină, tămîie albă şi neagră puse pe o lespede. Cine mănîncă hrean atunci cînd vine de la biserică va fi iute şi sănătos tot anul. Pus în cofele cu apă sau în fîntîni, curăţeşte apa. Se amestecă în tăviţele vitelor împotriva bolilor. Hreanul de la Înviere e bun contra frigurilor. Sarea se foloseşte la sfinţirea fîntînilor. Cuişoarele sînt folosite peste an contra durerilor de măsele. Făina sfinţită este bună la ochiul vitei cu albeaţă. Usturoiul sfinţit (pus în pămînt) nu se strică. E bun la alungarea strigoilor. Se ung uşile şi grajdurile cu el. Se freacă şi oamenii bolnavi (mai ales pentru vătămătură). Cu sămînţă de busuioc sfinţit se afumă cei cu dureri de urechi. Busuiocul e cel care aduce dragostea, de usturoi fug strigoii şi de tăciune fuge dracul. Salcia este tămăduitoare, cine înghite trei muguri de salcie scapă de temperatură. Cine bea zilnic apă în care a pus coajă pisată de salcie uscată, scapă de
durerile reumatismale.

Pasca şi mielul la masa de Paşte

Gospodinele coc pască o singură dată pe an, de Sfintele Paşti. Aceasta are formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avînd la mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit. Pasca o face o femeie „curată“, se foloseşte făină cernută prin sită fină, se pune în cuptor doar cu mîna dreaptă şi în tăvi cu soţ (altfel îi moare femeii bărbatul). Trebuie avut grijă ca şoarecii să nu apuce la pască, deoarece dacă mănîncă se transformă în lilieci. De ce mîncăm carne de miel de Paşte? Pentru că acest animal blînd îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Rugăciunile pentru binecuvîntarea mieilor datează din secolul VII. Cei care mănîncă miel, n-au voie să dea oasele la cîini, ci trebuie să le îngroape sub un măr, pentru a fi pînă la Paştele următor frumoşi şi sănătoşi ca mărul. Dacă se mănîncă purcel sfinţit, ciolanele lui se îngroapă, fiindcă se crede că din ele va răsări un liliac. Trei zile cît ţine sărbătoarea Paştelui se stă cu masa întinsă, pregătită pentru oaspeţi şi cine vine e poftit să mănînce. Asta aduce prosperitate şi belşug anul întreg. În Moldova, firimiturile care rămîn pe masă nu se aruncă. Ele se îngroapă în pămînt, iar în locul acesta va creşte o plantă numită Măruncă, şi cine va bea ceai făcut din ea, va avea mulţi copii.

Nu se doarme în ziua de Paşte

Cine nu poate merge la slujba Învierii trebuie să-şi ia de la neamuri ramuri sfinţite de măr, salcie sau brad, copaci consideraţi cu forţe magice, să le pună la icoană pentru ca tot anul să fie feriţi de necazuri. Cei care fără de motiv nu merg la biserică în noaptea Învierii vor fi tot anul bolnavi şi vor avea pagube. De Înviere este bine să te înnoieşti. Băieţii care pun prima dată pantaloni lungi de Înviere vor fi norocoşi în dragoste şi vor avea o căsătorie fericită. Fetele de măritat pot pune un ou înroşit pe vatră. Trebuie să audă cîinii lătrînd şi vîntul bătînd. Dacă trece o oră şi oul nu pocneşte, gîndurile de măritiş se vor îndeplini. Se mai spune că, în dimineaţa de Înviere, soarele dansează. Liliacul alb este floarea care aduce mult noroc, pentru că seamănă cu trompeta îngerului Gabriel. Cine se naşte de Paşte va avea viaţă frumoasă şi îmbelşugată. Dacă se trag clopotele toată ziua, va creşte cînepa înaltă.
Cine nu doarme în ziua Paştelui va fi tot anul foarte activ şi-i va merge bine. Iar celui care doarme îi va ploua şi i se va strica fînul în polog. În Moldova, între Paşte şi Rusalii erau montate scrîncioburi în care oamenii se dădeau pentru ca pînă la următorul Paşte s-o ţină doar într-o bucurie.

Ce fac animalele de Paşte?

Şi animalele sînt observate în zilele Paştelui; în funcţie de ele, oamenii îşi interpretează destinul. Cine vede primul un şarpe trebuie să-l omoare sau să-l întoarcă din drum pentru ca să-i ia puterea. Dacă reptila taie drumul omului, îi ia puterea. Cine vede pe nemîncate un animal născut în acea primăvară, miel, ied, pisoi, căţel, devine necurat şi trebuie să se roage de trei ori la biserică şi să dea de trei ori de pomană. La fel cine aude pe nemîncate cîntul cucului sau al pupezei. Cine vede miel alb, este semn foarte bun, dar dacă vede mai întîi miel negru sau jupuit, este semn de moarte sau mare pagubă. Cine vede primul barza sau rîndunicile în zbor, acela va face o călătorie lungă nu mai tîrziu de sfîrşitul acelui an. Cine aude brotăcelul orăcăind, acela trebuie să se dea de trei ori peste cap, ca să nu fie anul secetos. Cine vede primul cocorii să nu-i numere, că va mai trăi numai atîţia ani cîţi cocori a numărat. Cine vede fluture roşu va fi sănătos şi roşu la faţă tot anul. Dacă vede fluture alb sau galben este pericol de boală.

Focurile din noaptea Învierii

Pînă şi vremea poate fi prevestită în aceste zile magice. Se spune că aşa cum a fost vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte. Vîntul care bate în noaptea de Înviere va bate tot anul. Cînd se aude primul tunet, este bine să se lovească cu o bucată de fier peste frunte, ca tot anul să fie tari şi sănătoşi ca fierul. Cine se va scălda în rîu sau baltă fără să fi mîncat o bucăţică de caş sau brînză nouă, acela va fi bolnăvicios tot anul. Mama căreia i-au murit copiii, în ziua de Paşte să vîndă copilul care-i mai trăieşte la o mamă cu mulţi copii şi apoi să-l cumpere înapoi. Atunci va trăi şi el, căci în ziua Paştelui şi Hristos a înviat din morţi. De obicei se aprind focuri mari în jurul bisericii pentru a lumina drumul sufletelor morţilor care în această noapte se întorc pe pămînt. Deoarece se crede că şi demonii se pot întoarce, flăcăii iau toaca de la biserică şi o bat toată noapte în cimitir, pentru a-i alunga. Tot de focuri e legată şi superstiţia că în noaptea de Paşte s-ar putea vedea focul comorilor ascunse. În speranţa că se vor îmbogăţi oamenii privegheau după primul cîntat al cocoşului, pentru a vedea „flăcările albastre fără căldură“ care se crede că joacă pe comori.

La stropit

• În prima zi de Paşte în Ardeal este obiceiul udatului. Băieţii vin la casele fetelor şi spun: „Am auzit că aveţi o floare frumoasă, am venit s-o ud să nu se veştejească“, apoi le stropesc cu colonie. Tot în prima zi de Paşte era obiceiul ca flăcăii şi fetele, înainte de al treilea cîntec al cocoşului, să se scalde pe ascuns într-o apă curgătoare, pentru a fi tot anul sprinteni, sănătoşi, harnici şi voioşi.

Paştele în Europa

• Copiii din Franţa, de cum se trezesc în prima zi de Paşte, merg la cuibul pe care l-au făcut în grădină şi găsesc ouăle pascale, special lăsate pentru ei. Ei se întrec şi într-un concurs de rostogolire a ouălor crude pe o pantă. Oul care nu se sparge simbolizează piatra care a fost dată la o parte de la mormîntul lui Isus Hristos.
• După slujba de Înviere, grecii servesc un fel de supă numită „magiritsa“, un fel de drob lichid. În schimb, la masa din prima zi de Paşte, friptura de miel pe grătar, „kokoretsi“, este nelipsită. Christopsomon (pîinea lui Hristos) este rotundă şi decorată cu o cruce.
• Nelipsită din meniul tradiţional al olandezilor este „Paasbrood“, un fel de pîine dulce cu struguri si stafide.
• Ruşii obişnuiesc să spargă ouăle roşii folosind cuie, tradiţie ce aminteşte de răstignirea Domnului. La masa de Paşte, servesc şi o prăjitură specială numită „kulich“.

Hristos a înviat în toate limbile

Albaneză: Krishti Ungjall!
Armeană: Christos harjav i merelotz!
Engleză: Christ is Risen!
Etiopiană: Yasous Taustwal!
Finlandeză: Kristus nousi kuolleista!
Franceză: Christ est ressuscite!
Georgiana: Kriste aghsdga!
Germană: Christus ist Auferstanden!
Greacă: Christos Anesti!
Indoneziană: Kristus telah Bangkit!
Italiană: Cristo è risorto!
Japoneză: Harisutosu Fukkatsu!
Latin: Christus resurrexit!
Norvegiană: Kristus er oppstanden!
Poloneză: Chrystus zmartwychstana!
Rusă: Khristos voskres!
Sîrbă: Hristos Vaskrese!
Spaniolă: Cristo esta resucitado!

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: