Patimile lui Antoniu

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 25.04.2008

• Un tată se roagă nu pentru viaţa lui, ci pentru salvarea copilului şi soţiei care vor pierde casa dacă nu plătesc banii pe care i-au împrumutat pentru operaţie

În zilele acestea sfinte, aşteptăm Paştele cu emoţie şi smerenie. Ne vom bucura de Învierea Domnului, minunea care ne întăreşte credinţa. Aşa cum Mîntuitorul a biruit moartea, ne rugăm ca şi noi să reuşim să trecem peste suferinţa şi încercările vieţii, cu ajutorul Lui. Ne rugăm pentru cei bolnavi, cu speranţă şi încredere. Se spune că, în aceste zile, Dumnezeu e mai milostiv ca oricînd, fiindcă şi Fiul Lui a suferit. Acum se săvîrşesc minuni. De o minune are nevoie şi Antoniu Gubernat, lovit de o boală cumplită, o tumoare cerebrală fatală. Familia nu încetează să se roage pentru salvarea lui. Şi noi putem să ne rugăm pentru salvarea familiei lui Antoniu, un băieţel de numai cinci ani şi o soţie disperată, care a cheltuit tot ce aveau prin doctori. Şi care, acum, riscă să ajungă în stradă, fiindcă n-a ezitat să dea tot pentru a-şi salva bărbatul.

Din Crăciun la Paşte

Boala lui Antoniu a debutat brusc, cu dureri de cap insuportabile. Era în decembrie. Medicii l-au tratat pentru sinuzită, apoi, văzînd că boala se agravează, au schimbat tratamentul. Cînd a făcut o hemipareză pe partea dreaptă, l-au trimis la neurologie. Aici, tomograful a arătat o tumoră pe creier. A ajuns la neurochirurgie. I s-au făcut teste peste teste, dar verdictul a fost nemilos: tumora nu poate fi operată, deoarece e într-o zonă extrem de sensibilă a creierului. O intervenţie chirurgicală l-ar fi omorît. Au plecat la Bucureşti, el şi Maria, soţia lui. După două săptămîni de spitalizare, specialiştii de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar s-au arătat neputincioşi. Dar i-au mai dat o speranţă la o clinică din străinătate. Era Crăciunul cînd au plecat spre Germania, la Hanovra, singurul spital unde a fost acceptat. Tumora era mare, letală, operaţia-riscantă. Totuşi, medicii germani s-au încumetat să-l opereze, a doua zi după Anul Nou. Au reuşit să extirpe cam un centimetru din tumoră. Nici un sfert din chistul ucigaş. O vreme, s-a simţit mai bine. S-a întors acasă, a urmat radioterapia şi chimioterapia recomandate. Dar starea de rău a revenit. De data aceasta, niciun medic din lume n-ar mai face nimic pentru el. Cancerul a ajuns în stadiul patru.

O casă pentru viaţa lui

Vă întrebaţi cît a cheltuit familia Gubernat din decembrie pînă acum? Mai mult decît şi-ar putea permite orice român obişnuit. I-au mai ajutat şi rudele şi colegii de muncă. Dar pentru operaţia din Germania suma necesară era prea mare, aşa că, Maria a decis să facă un împrumut la CEC. A ipotecat casa pentru cei 45.000 de euro, cît au costat transportul, cele 10 zile de spitalizare şi intervenţia chirurgicală. Clinica din Hanovra studiază de 25 de ani acest gen de tumori, dar rezultatele sînt firave. Totuşi, e cea mai bună din Europa. Trebuiau să încerce aici. Maria şi-a spus că niciun preţ nu e prea mare pentru viaţa lui Antoniu. Dar, din păcate, tumora a început din nou să crească. Citostaticele şi radioterapia au încetinit-o pentru puţină vreme. O vreme, bărbatul în vîrstă de 40 de ani şi-a revenit, începuse să aibă poftă de mîncare, iar durerile nu mai erau aşa mari. Dar, de cîteva zile încoace, e tot mai rău. Stă în pat tot timpul.

Cum vor scăpa de datorii?

Nu ştie ce va urma, pentru că Maria a refuzat să-i mărturisească adevărul. Antoniu crede că, într-o bună zi, se va face bine. Aşa crede şi micuţul Victor, care are 5 ani. Se duce la patul lui cu maşinuţele şi încearcă să-l provoace la joacă. Nu înţelege că tati e atît de bolnav încît nici să-l alinte nu mai poate. Maria asistă neputincioasă la nenorocirea care i-a lovit. Se împarte între serviciu, treburile casei, educaţia copilului şi patul de suferinţă al lui Antoniu. Şi face zilnic socoteli. Rata lunară la CEC este de 1.700 de lei. Nu cîştigau atît nici cînd bărbatul ei era în putere. Se tot împrumută din alte părţi ca să acopere rata, de teama de a nu pierde casa. Mai cheltuie şi cu medicamentele. Antoniu a apucat să-i spună Mariei că vrea cu tot dinadinsul să fie de Înviere la biserica din Comăna, satul lui natal. Nu l-a uitat pe Dumnezeu, singurul care-i ocroteşte şi de la care aşteaptă o minune. Ce fel de sărbători vor avea aceşti oameni? Cu lacrimi şi deznădejde. În schimb, în casele noastre va fi bucurie şi speranţă. În acele clipe, cînd vom spune fericiţi „Hristos a înviat!“, să ne gîndim pentru o clipă şi la familia lui Antoniu şi să ne rugăm pentru ei. Mai ales pentru Victoraş şi Maria, sufletele care, de dragul lui Antoniu, s-au înglodat în datorii. Ar putea să-l piardă nu numai pe el, ci şi casa. Nu putem privi nepăsători la femeia şi copilul ei rămaşi pe drumuri. Putem însă să-i ajutăm cu ceva bani. Oricît de puţini ar fi, pentru ei sînt mari. Iar în ochii lui Dumnezeu, o faptă pe placul Lui. Şi oamenii pot face minuni, mai ales în aceste zile cînd sîntem mai buni şi mai darnici cu cei năpăstuiţi. Sunaţi-o pe Maria la numărul 0740.035.025. Măcar ca să o încurajaţi.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: