Abia aștept să iau vacanță!, cred că este propoziția cel mai des auzită din gura oricărui elev, zilele acestea, dar nu numai. Avem niște copii obosiți, încercănați și saturați de materiile turnate în ei cu pîlnia. Copii care, deși nu le place o materie, trebuie să o învețe ca să ia o notă care să nu le strice media. Avem copii plictisiți de modul în care unii profesori le predau zi de zi. Avem copii plictisiți de căratul ghiozdanului înțesat de cărți și manuale a căror greutate îi cocoșează încă de la această vîrstă. Trist este faptul că plimbă cu ei, în fiecare zi, o grămadă de maculatură. Mi-aș dori măcar pentru fetița mea cea mică, care va începe școala în toamnă, ca materia să fie, într-o bună zi, esențializată. Mi-aș dori un volum mult mai mic de pagini și kilograme de hîrtie, dar o cantitate mai mare de cunoștințe esențializate și utile în viața reală. Știu că, pentru mulți ani de acum înainte, acesta este doar un vis frumos. Nu-s vreun naiv care să-și imagineze că va apărea brusc un făt-frumos ministru al învățămîntului care să se dea peste cap, sau să-i dea în cap pe cei care au mucegăit pe acolo prin minister, și care să priceapă că știința nu se acumulează nici prin kilograme cărate, nici prin sute de pagini linse și că mult mai important este cu ce rămîi în cap după ce parcurgi, sau pretinzi că o faci, toate producțiile savante ale autorilor de manuale. E clar că există o demotivare a profesorilor, dar și mai clar este faptul că, acum, se impune captarea atenției copiilor prin noi metode de predare a materiilor, prin implicarea și cointeresarea elevilor în procesul educațional. Mă rog să apuc acest moment și să ajung să regret că nu sînt unul dintre ei și nu mai pot să o iau, încă o dată, de la capăt, măcar cu liceul, dacă nu se mai poate cu a V-a.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
