Mă îndoiesc că altundeva în lume Ziua Mondială a Sănătății a fost sărbătorită în felul nostru: policlinici închise, personal sanitar liber peste tot unde s-a putut și, mai ales, pasarea bolnavilor spre secțiile de urgențe, singurele deschise, de altfel, ieri. Din punctul meu de vedere, ziua sănătății ar trebui să fie cu totul altceva: o zi dedicată pacienților sau celor care trudesc zi de zi în acest sector și care fac asta în ciuda tuturor frustrărilor materiale. Ministrul sănătății anunța mîndru că salariul unui medic a fost majorat de la 916 lei la 1.500. Adică nici măcar 500 de euro. În aceeași zi, un post de radio național anunța faptul că în Marea Britanie sînt așteptați spre angajare zece medici români. Salariu oferit -5.500 de euro, per persoană. Diferența de 5.000 de euro pe lună spune totul. Și mai ales explică poate modul de comportament al majorității medicilor față de pacienți. Asta deși ei, pacienții, n-au nici cea mai mică legătură cu grila de salarizare a personalului medical. Ei își doresc doar servicii medicale bune și sigure. Și asta doar în contul banilor pe care sistemul sanitar i-a încasat lună de lună de la ei, pacienții sau potențialii pacienți, fără să-i întrebe dacă sînt de acord să îi dea. N-au nicio treabă cu altceva. Poate doar cu cei care nu înțeleg faptul că dincolo de obligația contractuală cu ministrul sănătății, există una care ar trebui să fie de zeci de ori mai tare: cea cu Hipocrate, căruia, ei, medicii, i-au jurat să apere, în primul rînd, interesul bolnavului...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
