„Moºulee! Dacã mai scoþi un cuvînt, te arunc pe geamul ãsta din spate!“, au fost rãcnetele celui care a preluat conducerea ºedinþei AGA, ºi erau adresate unui venerabil ºi distins om de afaceri braºovean, prezent la acea adunare generalã a acþionarilor. Motivul urletelor, generate la un volum de putea flutura pãrul tuturor celor prezenþi în încãpere, inclusiv al subsemnatului, era extrem de simplu: respectabilul domn avusese ,,impertinenþa“ de a-i cere, civilizat ºi politicos, urlãtorului sã-i arate ce fusese consemnat într-un procesul-verbal invocat, ºi adus în ºedinþã gata scris. Foaia de hîrtie reda cuvîntul ºi poziþia celor prezenþi care, vezi Doamne, erau de acord cu preluarea pachetului majoritar de acþiuni de cãtre domnul care zbiera. Chiar dacã participanþii habar nu aveau de ceea ce scria în procesul-verbal anteredactat. Cu aceeaºi ocazie, ºi în acelaºi mod, a fost schimbat ºi consiliul de administraþie, fiind numit un nou preºedinte al acestuia, în persoana domnului Aristotel Cãncescu. Acelaºi domn Cãncescu, actualul preºedinte al CJ. Iar cel care striga din toþi plãmînii în acea AGA, nu cred cã e greu de ghicit, era dl Ioan Neculaie. Acelaºi domn Neculaie, actualul stãpîn al ceea ce a fost uzina Roman. Evenimentul de care vorbeam la început se petrecea în timp ce un bodyguard al domnului Neculaie, unul cu dimensiuni de 2 pe 2 metri ºi cam la 130 de kilograme, dotat cu pistol la vedere, bloca uºa în care se desfãºura acea AGA de pominã. Probabil, doar din dorinþa de a-i „proteja“ pe acþionarii minoritari prezenþi acolo. Cele relatate de mine, ºi care pot fi probate prin mãrturiile celor prezenþi atunci, s-au petrecut în anul 1997, an în care, supãrat pe dezvãluirile cotidianului pe care-l conduceam la acea datã, dl Neculaie a achiziþionat, pas cu pas, pachetul majoritar al societãþii editoare, pentru a-ºi rezolva problemele cu cei care-l supãraserã. Lucru pe care l-a ºi fãcut, de altfel, foarte curînd. Constat astãzi cã au trecut 11 ani, dar comportamentul domniei sale nu s-a maturizat fundamental. Înjurãturile, ba chiar ºi agresarea unor persoane mandatate sã participe la o AGA, nu demonstreazã decît un lucru: pentru unii, timpul chiar a trecut degeaba!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
