Braşoveanul de care se tem comuniştii din Chişinău

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 29.03.2008

• La sărbătorirea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă, elevul Vlad George Pârău a fost arestat, interogat şi expulzat
• Băiatul e hotărît să-şi facă dreptate, susţinut de Transparency International şi organizaţii din Chişinău care apără drepturile omului

Basarabenii au aniversat 90 de ani de la Unirea cu România. Manifestarea din Chişinău, aprobată de autorităţile locale, s-a lăsat şi anul acesta cu arestări. Au fost luaţi pe sus cetăţeni moldoveni, dar şi un braşovean aflat acolo tocmai pentru a se bucura de sărbătoare alături de fraţii noştri din „Cealaltă Românie“, cum îi place să numească el Basarabia. Vlad George Pârău, un licean care iubeşte istoria neamului, a fost arestat, interogat, judecat în pripă, dus cu forţa la graniţă şi expulzat în România. Pentru că n-avea permis de şedere. O acuzaţie fără temei legal. Ajuns în Braşov, tînărul s-a apucat să posteze pe Internet calvarul la care a fost supus pentru că şi-a dorit să cînte Hora Unirii la Chişinău.

O revistă pentru fraţii basarabeni

Vlad are 19 ani şi e elev în Braşov. De mic a avut preocupări literare, a scris şi a publicat cărţi cu poezii şi poveşti, ba chiar a făcut şi un ziar de credinţă şi spiritualitate ortodoxă. Primul număr din „Credinţa noastră“ a apărut pe cînd era în clasa a VI-a. Ultimele numere le-a dedicat basarabenilor. Are rude în Moldova, iar bunicul din partea mamei, pe care-l chema tot Vlad Pârău, era din Soldăneşti. Dornic să participe la marea aniversare a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, s-a urcat în autobuzul de Chişinău. Era în 22 martie şi voia să ajungă în capitala Moldovei, la prietenii din Hyde Park, un ONG care militează pentru drepturile omului. Numai că la graniţă a avut parte de o surpriză. „Făcusem chetă pe la prieteni pentru drum şi multiplicarea revistei. Aveam la mine 450 de exemplare, în două cutii. Voiam să le împart gratuit pe la prieteni şi curioşi“, îşi începe el povestea. A trecut fără probleme de vameşii români de la Sculeni, dar pe partea moldovenească n-a mai fost aşa simplu.

Sechestrat în Vama Sculeni

Vameşul Nataşa Raţă l-a dat jos din autocar şi l-a condus la şeful sectorului tranzacţii economice. Acolo, i s-au pus o groază de întrebări şi de fiecare răspuns, vameşul părea nemulţumit. A răsfoit revista, apoi a citit-o la telefon de la prima la ultima filă. Cui? Vlad nu ştie. „De ce ai atîtea reviste? Doar n-ai atîtea neamuri în Moldova“, îl tot întreba. „De ce n-ai documente de provenienţă?“ „Pentru că le-am tras la xerox şi le ofer gratuit. Scrie şi pe ele: «Exemplar gratuit». Nu sînt bunuri cu valoare economică, nu intră în competenţa dumneavoastră, au caracter informativ şi cultural“, îi răspundea Vlad. I-a mai spus vameşului că ştie de existenţa dreptului la libera circulaţie a informaţiei, drept cuprins în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la care Republica Moldova e semnatară. Atît i-a trebuit vameşului. S-a aprins şi mai tare şi a dat verde autocarului. Fără Vlad. Braşoveanul avea să mai rămînă ore bune sechestrat în vamă.

„Vor să-l salte pe românaş!“

Revistele i-au fost confiscate. L-au lăsat să intre în Moldova doar cu 5 exemplare. „Nu stăpînea prea bine limba română, toate exprimările îi veneau în rusă, aşa că am fost nevoit să îl ajut să îmi dicteze declaraţia care cuprindea detalii despre revistele mele“, povesteşte tînărul. A mai aşteptat în vamă încă 10 ore pînă a venit următorul autocar. În sfîrşit, a ajuns la Chişinău, mort de oboseală şi „într-o stare de umilire şi frustrare accentuată“. S-a cazat la prietenii lui, studenţi basarabeni la facultăţile din Bucureşti. La ora 12 erau deja în piaţa unde se strînseseră peste 1.000 de oameni să celebreze Unirea. „M-am înscris şi eu să vorbesc. Am recitat două poezii: Dorul şi Sîngele apă nu se face. Ultima am dedicat-o vameşului din Sculeni. Am văzut lacrimi în ochii manifestanţilor“, îşi aminteşte inimosul braşovean. Tot atunci, un prieten a fost arestat. „Vor să-l salte pe românaş!“, s-a auzit în spatele lui şi imediat a fost înconjurat de oameni. „Fiindcă eram în mijlocul grupului compact, civilii care făceau arestări au renunţat să mă ia la prelucrat“, spune el.

O arestare dubioasă

Prietenii din Chişinău l-au ajutat să multiplice revista. Au tipărit mai mult de 450 de copii, cîte rămăseseră sigilate în vamă. Pe 27 martie, la ora 11,00, cînd în Piaţa Ştefan cel Mare se împărţeau fluturaşi, Vlad a început şi el să ofere trecătorilor reviste „Credinţa Ortodoxă“. Imediat au apărut organe de ordine, sau ce-or fi fost, pentru că nu s-au legitimat şi nici uniformă nu purtau. I-au legitimat însă pe distribuitori. Vlad n-a găsit imediat paşaportul. Un pretext numai bun pentru a fi arestat. În maşină, tot scotocind prin rucsac, a găsit documentul. Degeaba. Tot a ajuns în sediul poliţiei din sectorul Buiucani. „Speram să ni se spună că situaţia s-a rezolvat şi să fim liberi pînă la ora 14,00, cînd începea manifestaţia. Dar după verificarea actelor, am fost percheziţionaţi, separaţi şi interogaţi. N-am avut voie să dăm niciun telefon“, povesteşte Vlad care n-a semnat procesul-verbal nici sub presiune. Dacă ceilalţi doi au fost eliberaţi, braşoveanul n-a avut atîta noroc. După trei ore, a fost urcat în maşină. I s-a spus: „Te ducem în România“. Dar au ajuns la tribunal.

Un inculpat în costum naţional

„O şedinţă publică, într-o cameră cît o bucătărie, cu trei scaune. Au intrat doar cîţiva oameni care nu înţelegeau mare lucru din ce spuneam. Mi s-a dat un avocat care mi-a pus întrebări cu care să mă îngroape. Tot timpul, maiorul Ioan Poiată a stat lîngă mine. Om foarte deştept. Vorbea intenţionat cu accent de Ferentari. M-au judecat aşa cum eram, în costum naţional românesc şi cu crucea în mînă“, îşi aminteşte braşoveanul. După o oră şi jumătate de judecată în doi peri, s-a dat sentinţa. Vlad n-a văzut documentul, pentru că a ajuns imediat în mîna maiorului. „Capetele de acuzare erau vreo 4: că nu m-am supus procedurii, că nu am permis de şedere. Aiurea! Pentru o săptămînă nu trebuie permis de şedere. Doar dacă trec 90 de zile. Am fost amendat cu vreo 3.000 de lei moldoveneşti. Cît cinci salarii de la ei. Plus decizia de expulzare din Republica Moldova şi interdicţia de a mai trece Prutul timp de cinci ani“, explică Vlad. De aici, a fost dus înapoi la comisariat, i s-au înapoiat lucrurile, mai puţin agenda care conţinea notiţe cu privire la desfăşurarea manifestaţiei.

„Îl treci şi p-ăsta dincolo!“

Din uşa comisariatului a strigat prietenilor care îl aşteptau peste drum: „Mă expulzează!“. Însoţitorii l-au împins în maşină, l-au înjurat şi l-au ameninţat cu bătaia. Maşina neagră nu s-a mai oprit pînă la vamă. „Toată ziua am stat nemîncat, abia în vama românească mi s-a dat apă şi am fost la toaletă. M-au scos prin alt punct de trecere, deşi le-am cerut să mergem la Sculeni să-mi recuperez revistele la care muncisem zi şi noapte vreme de o săptămînă. M-au suit într-o maşină oarecare şi i-au spus cetăţeanului: «Îl treci şi p-ăsta dincolo». Omul ce era să zică, a acceptat. Şi aşa, am ajuns în Braşov“, povesteşte liceanul. El susţine că maiorul Poiata, pe care îl bănuieşte că ar fi nu poliţist, ci securist, a falsificat sentinţa. „Acolo unde scria că «sentinţa e definitivă cu drept la recurs în 10 zile», a şters şi a rămas doar «definitivă»“. În plus, băiatul e consternat de faptul că nu i s-a permis să contacteze ambasada sau să-şi recupereze lucrurile de la prieteni. Fiind reţinut exact pe perioada manifestaţiei, de altfel legală, consideră că a fost privat de dreptul la liberă asociere şi exprimare.

„O să ne judecăm!“

De fapt, multe drepturi i s-au încălcat tînărului braşovean care mărturiseşte că nu face parte din nicio organizaţie politică sau neguvernamentală. Ceea ce a păţit el e „un abuz de proporţii, concertat violent şi cu ură de către, aşa zis, colaboratori poliţieneşti care se angajau telefonic ca «În cîteva ore, îl aruncăm dincolo de Prut şi să conteste de acolo ce-o vrea». Cel mai rău mi-a părut că nu am reuşit să particip la manifestaţia pentru care am făcut tot drumul şi pe care o aşteptasem cu tot sufletul meu de român. O manifestaţie paşnică, de importanţă capitală pentru orice patriot“, mărturiseşte Vlad care acum se numeşte Pârău, la vechiul nume, Rusu, renunţînd prin decizie legală. Tocmai din cauza asocierii cu numele sovieticilor care au „îndobitocit românii din Basarabia, i-au acoperit de praful îndoctrinării“. Mai mult, anchetatorii din Moldova îl strigau, intenţionat, în loc de Vlad George, „Vladimir Gheorghevici“. „E o lovitură morală. O să ne judecăm!“, promite el. Asociaţia Civică Internaţională Hyde Park s-a angajat să reprezinte interesele liceanului, iar Institutul pentru Drepturile Omului şi Transparency International au promis că-l suţin. Spaima şi indignarea nu i-au trecut nici acum.

Imnul Basarabiei

- fragmente -

Pe Prutul ars de soare,
pe Prutul ars de sînge,
Istoria se scrie,
istoria se plînge
Şi stăm uitaţi de veacuri, statui în hora mare,
Fractură-a unităţii,
îmbrăţişarea doare.

Pe Prutul ars de soare,
pe Prutul ars de sînge,
Astăzi să sune doar „Deşteaptă-te, Române!“,
Să vezi frate pe frate la pieptul său cum strînge,
Cum dragostea de ţară
e tot ce ne rămîne!
Vlad Pârău

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: