Joia, prin tradiție, lumea politică din Brașov, mai ales, e foarte activă. Multe conferințe, parlamentarii revin și ei acasă, multe declarații, multe evenimente firești, altele voit provocate. Iată de ce, în consecință, și ziarele locale de vineri aduc parcă mai multă informație legată de politică și politicieni. Iar acum, de cînd campania electorală dă în mugur mai ceva ca arbuștii timpurii de primăvară, politica ocupă aproape toată agenda publică. Mai cu seamă că apropiatele alegeri au redeschis apetitul general pentru înfruntări politice. Din Parlament pînă la coada din fața cabinetului medicului de familie, și de la Guvern pînă la taraba de la piață sau bancheta din trenul navetiștilor, toată lumea face politică. Toată lumea își dă cu părerea, toată lumea dezbate, unii argumentează, alții înjură. E adevărat că pasiunile nu mai fierb creierii și nu mai prăjesc nervii ca prin anii 90. Dar, ca orice virus respectabil, indiferent de vaccinurile imunizante apărute în timp, ai crede că politica ne atinge încă necesar și fatal pe toți. Pentru că, nu-i așa, cu toții trăim cu credința că avem ceva de spus. Măcar o vorbă. Doar o vorbă să-ți mai spun, însă, n-o să ne mai spună nicicînd chiar cel care, prin excepție, ne spunea asta. Aseară a murit George Pruteanu. O veste incredibilă. În fond, o vorbă. Dar iată cum, doar o vorbă, despre moartea unui om, el însuși un politician înrăit și poate cel mai cinic pamfletar al politicii, a făcut cîteva ore de liniște pe ringul vorbelor politice.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
