A fost odatã, nu demult, ºi încã mai este, un om politic braºovean al cãrui nume se termina cu „escu“. Avea tot ce-i trebuia ºi nu se putea plînge cã organizaþia din care provenea l-ar fi marginalizat, mai ales cã în fruntea ei se afla un bun prieten ºi asociat al sãu. Cu toate acestea, dl. Escu era nefericit. κi dorea sã fie numãrul 1, lucru imposibil în partidul în care activa. Uitîndu-se pe spectrul politic braºovean, politicianul de care vorbesc, senator în exerciþiul funcþiunii, ºi-a încercat norocul prima oarã la social-democraþi. Aceºtia i-au dat cu flit, cu tot imperiul mediatic pe care senatorul Escu spunea cã-l aduce drept sprijin. Tenace, senatorul a mers mai departe ºi a bãtut la uºa liberalilor, unde, culmea, uºa i s-a deschis. N-a durat mult ºi traseistul Escu a reuºit sã-ºi gãseascã aliaþi în rîndul nemulþumiþilor din conducerea partidului, dispuºi sã-ºi trãdeze ºeful de la acea datã. Printr-o miºcare scurtã ºi fãrã scrupule, din simplu azilant a devenit, paradoxal, preºedintele filialei judeþene a partidului. Acest lucru s-a realizat atît prin abilitatea proprie, dar, mai ales, prin oportunismul ºi lipsa de caracter a numeroºi indivizi aflaþi în structurile de conducere a partidului.
Timpul a trecut, aparent lucrurile au evoluat normal, deºi din acea zonã politicã nu s-a mai auzit nicio voce, ca ºi cum preºedintele traseist ar fi monopolizat discursul, ba chiar ar fi pus cãluºuri celorlalþi membri ai conducerii de partid.
Zilele trecute m-am întîlnit cu unul dintre cei care, imediat dupã ’90, fãcea parte din grupul extrem de redus al liberalilor autentici ºi care nu lipsea de la nicio manifestare a acestora. Liberalul de care vorbeam ºi-a depus zilele trecute adeziunea la un alt partid, sãtul de ceea ce se întîmplã cu structura unde activase 17 ani. „Cãtanã bãtrînã“, cum se considerã, a renunþat sã mai aºtepte minuni. Alþi membri de pe atunci, deºi nu mai sînt prea mulþi, s-ar putea sã aibã în perioda urmãtoare o surprizã. Recent cooptaþii ºi promovaþii de preºedinte reprezintã orice, mai puþin liberalismul autentic. Pînã la urmã s-ar putea ca ºi cei care l-au ajutat pe traseist sã devinã preºedinte sã ajungã la o concluzie tristã, din pãcate tardivã: Pentru dl. Escu nu eºti bun decît atîta timp cît îi slujeºti interesele. Imediat dupã aceea, poþi deveni un nimeni bun de aruncat fãrã regrete. ªi asta se aplicã oricui, oricînd ºi, mai ales, tot timpul...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
