În loc să arunce vina în curtea oricărei alte instituții, președintele CJ ar trebui să rezolve mai degrabă problema țiglelor care cad în capul trecătorilor pașnici ce circulă pe lîngă clădire fără să realizeze ce pericol mortal îi paște. Asta chiar dacă domnia sa consideră că nu are vreo obligație în acest sens, deși instituția pe care o conduce ocupă spații generoase în clădirea cu acoperișul cu probleme. Un om gospodar nu și-ar bate foarte tare capul cu finanțarea acestei lucrări. Ar găsi soluții cum ar fi cea de a cere remedierea problemei țiglelor zburătoare firmei care, pe banii CJ, a tencuit, nu demult, spre exemplu, zidurile vechii cetăți. Ar fi fost extrem de ușor de acoperit contravaloarea lucrării, dată fiind suma imensă cheltuită în acest scop din banii bugetului județean. Cred că ar fi fost mult mai simplu decît să ameninți o altă instituție cu amenda, deși aceasta nu are nici cea mai mică legătură cu imobilul în care conviețuiesc CJ, Prefectura și Curtea de Apel și nici nu îți este în niciun fel subordonată.
Dacă ar fi fost numai acest aspect, probabil nu m-aș fi ostenit să scriu aceste rînduri. M-a stîrnit, în schimb, afirmația președintelui CJ privind iminența demolării spitalului Mîrzescu pentru a face loc unui spital nou. Dată fiind rapiditatea cu care la spitalul Hărman s-au bătut doar țărușii, prezentat recent drept o mare realizare a mandatului președintelui CJ, deși lucrările au înghețat la acest stadiu, mă gîndesc, cu groază, că și la Mîrzescu lucrurile ar putea evolua în același mod. Mai exact, s-ar realiza doar demolarea, iar construcția ar fi amînată pînă cine știe cînd. Asta nemaivorbind de faptul că a construi pe terenul ce nu-ți aparține ar echivala cu pătrunderea unui buldozer prin gard în curtea de pe valea Glăjăriei, unde domiciliază domnul președinte. Printre păuni, căprioare și ce animale or mai fi mișunînd pe suprafața proprietății prezidențiale, o pompă de beton ar putea scuipa metrii cubi aferenți turnării plăcii de temelie a unui nou spital chiar la domnul Căncescu în curte. Oricît ar fi de forțată comparația, situația este oarecum similară. Marea problemă este că nu am identificat nicio persoană în stare să-i deschidă ochii președintelui asupra greșelilor tot mai mari și mai evidente pe care le face în ultimul timp. Asta chiar dacă mă îndoiesc teribil că ar și reuși să-i schimbe în vreun fel părerea.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
