Mă întreb de ce actualului guvern i-a trebuit atîta timp să găsească formula eficientizării? Știm cu toții, inclusiv ei, că susținerea politică de care se bucură este aproape zero. Asta nu reprezintă nimic, dar mă întreb de ce nimeni nu a realizat pînă acum că nu avem nevoie de atîția miniștri? Avem unul suficient de bun: Meleșcanu. OK la apărare și OK la justiție. Nu contează că aici ar avea un provizorat. Întrebarea firească este de ce nu l-am încerca și la alte ministere, dată fiind susținerea și aprecierea de care se bucură? La învățămînt, Adomniței ar putea fi oricînd out, date fiind succesele și simpatia de care se bucură. La economie și finanțe, lui Varujan nu știu cine i-ar observa absența. Cristian David a avut probabil o carieră mult prea lungă la interne, iar Paul Păcuraru s-a putea ocupa oricînd de consultanță pentru firma fiului său. În concluzie, ce am avea? Un singur ministru cu toate portofoliile posibile și imposibile: Meleșcanu. Vă dați seama ce simplu ar fi de convocat Guvernul? Nu ai avea nevoie decît de un scaun. Poate două, în cazul în care premierul nu ar fi și el înlocuit prin delegare de competență către același om. Chiar mă întreb de ce ar mai fi nevoie de un premier la un cabinet format dintr-un singur om, care poate fi numit oriunde și oricînd, ba este și agreat de președinte? În acest mod, cabinetului Tăriceanu i s-ar putea spune lejer cabinetul Meleșcanu. Și nu-i mai simplu? Nu vorbesc aici de economii bugetare. Vorbesc despre comasarea problemelor, soluțiilor, nemulțumirilor și satisfacțiilor. Și, în plus, am fi încă o dată unici: cine mama dracului a mai avut vreodată un cabinet format dintr-un singur om?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
