Una dintre cele mai bune afaceri din lume a fost și probabil va fi vînzarea de medicamente. În România postdecembristă, vînzarea de medicamente, în special cele de import, a fost nu o afacere, ci o superafacere. Lipsa de alternative reale a făcut ca un întreg lanț să profite din plin de pe urma suferinței oamenilor. Adaosuri astronomice au fost aplicate în special de importatori medicamentelor ce nu de puține ori aveau aceeași substanță activă, diferind aromele, culoarea și, nu în ultimul rînd, marca și ambalajul. Ani în șir, o veritabilă mafie a medicamentelor a controlat acest lanț, maximizîndu-și profitul fără să aibă cea mai mică jenă și fără ca vreun reprezentant al Guvernului să intervină. Vorbim de bani mulți, de sume cutremurătoare colectate, leuț cu leuț, din suferință. Recenta depreciere a leului i-a făcut pe respectivii importatori să fie în postura de a-și diminua marja de adaos și, implicit, profitul. Acest fapt a generat un refuz al acestora de a importa în continuare medicamente, în așteptarea unui curs al euro care să-i avantajeze, precum și o eventuală cedare a autorităților în fața depozitelor goale și sub presiunea bolnavilor lăsați fără medicamentele vitale. Nu sînt un fan al Ministerului Sănătății, după cum am mai scris. De data aceasta, le admir însă verticalitatea și dîrzenia în refuzul de cedare în fața șantajului. Totuși, acest lucru nu este suficient. Este nevoie de găsirea de soluții alternative care să-i scoată de pe piață pe speculanți sau să-i facă să înțeleagă faptul că vremea haiduciei cu adaosuri gigantice a trecut, iar afacerile pot fi făcute și cu profituri rezonabile atunci cînd accepți regulile noi de pe piață. Pacienții n-au nicio vină, iar cei care-i fac să sufere ar trebui, mai devreme sau mai tîrziu, oricum, să plătească.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
