Reformare sau casare?

Dimensiune font:

Autor: Marius Stoianovici, 28.01.2008

Cum împlinisem 6 ani, cu cîteva săptămîni înainte de 15 septembrie, mama m-a întrebat ce vreau să fac în continuare: dacă vreau să merg la şcoală sau rămîn încă un an la grădiniţă. „Să mai stau un an cu picii ăştia? Eu vreau la şcoală!“, am răspuns eu extrem de încîntat că decizia îmi aparţine.Timp de vreo 3 ani după aceea am regretat opţiunea făcută, cerîndu-mă înapoi la grădiniţă, unde nu aveam teme şi puteam să mă joc. Propunerea de începere a învăţămîntului primar obligatoriu la 6 ani este, după acea experienţă a mea, o prostie. La acea vîrstă, disciplina este o noţiune extrem de greu de acceptat de către un copil, iar jocul este cea mai bună metodă de a acumula noi cunoştinţe. Pînă la urmă, ar trebui să rămînă o chestiune opţională pentru părinţii şi copiii care doresc să cîştige un an în lungul drum pe care-l au de străbătut în parcurgerea anilor şcolari. Nu mai vorbesc aici de prostia începerii obligatorii a grădiniţei la 3 ani, atîta timp cît există părinţi care au astăzi posibilitatea de a-şi creşte copiii măcar pînă la 4 ani departe de colectivitatea care are avantajele, dar şi dezavantajele ei.
Pot înţelege dorinţa fiecărui ministru de a-şi pune amprenta proprie pe metodologiile şi legile ce se elaborează în timpul mandatului său. Nu pot înţelege însă şi accepta lansarea acestora fără o analiză atentă, minuţioasă şi mai ales reală a tuturor consecinţelor care decurg din aceste modificări. Modul în care au decurs tezele unice anul acesta nu-mi indică faptul că vreun specialist al Ministerului Educaţiei ar fi luat în calcul faptul că profesorii au tot interesul să-şi ajute elevii să ia note mari nu doar prin predarea atentă a materiei, ci şi printr-o supraveghere relaxată în condiţiile de examinare, fapt ce îi prejudiciază pe cei care sînt supravegheaţi exigent şi care pot lua note mai mici în acest caz. Nu mai vorbesc despre corectarea şi notarea neunitară şi faptul că profesorii supraveghetori ar trebui obligatoriu rotiţi la alte şcoli pentru a obţine un minim de echitate şi obiectivitate. Dezbaterea lansată pe marginea viitoarelor legi ale învăţămîntului arată asta. Sînt contestaţii, observaţii şi precizări la toate nivelurile. Cel mai important lucru ar fi însă ca ele să fie luate în calcul astfel încît noile prevederi să nu afecteze şi mai mult şcoala românească şi pe elevii acesteia.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Instanţa trebuie să decidă

Lupta pentru Patrik se ascute

Articolul urm�tor

Bilete gratuite pentru pensionari