Îmi cer iertare

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Stiuj, 16.01.2008

Îmi cer iertare, eu, un om care doar am citit neruşinata declaraţie a acelui ,,revoluţionar“ care a încercat să arunce vorbe, murdare precum scopul lui, asupra bunicilor sau părinţilor noştri supravieţuitori ai frontului şi a văduvelor celor care nu s-au mai întors din război. Îmi cer iertare eu, care doar am citit năroadele vorbe ale ,,revoluţionarului“ acela care a îndrăznit, în micimea minţii lui, să judece faptele unor oameni care au trecut prin temniţele comuniste şi beciuri securiste şi care şi-au purtat crucea, în cuminte tăcere, cu nobilă demnitate şi curaj. Îmi cer iertare eu, pentru ,,revoluţionarul“ acela care are trufia sau nemintea de a crede că lui i se cuvine mai mult. Lui, şi găştii lui de îndosariaţi, certificaţi şi listaţi pe foi soioase, puţind a afaceri făcute cu preţul vieţii adevăraţilor eroi.
Îmi cer eu iertate pentru meschinăria cu care ,,revoluţionarul“ acela îşi bate joc pînă şi de cuvîntul foame. „De azi-dimineaţă, am intrat în greva foamei. Mi-e frică pentru sănătatea mea. Pînă la ora asta, am băut doar o cafea“, spunea ieri, pe la prînz, unul dintre ,,luptătorii“ care pretind certificatul de ,,remarcat cu merite deosebite în revoluţie“ aducător de bani. Unul dintre revoluţionarii care, cică, ,,fac foame“ la sediul asociaţiei. Fac „foame“ de la nouă la cinci, şi apoi pleacă acasă, hotărît să lupte tot aşa şi mîine. Îmi cer iertare, în numele lui, tuturor celor care ştiu cu adevărat ce este foamea. Îmi cer iertare pentru obrăznicia acelor indivizi care ne pretind „respect cu plată“ şi care, de atîta amar de ani, au călcat în picioare firul de sfinţenie pe care l-a avut chinuita noastră revoluţie. Îmi cer iertare în numele celui care a tras şi acum vrea să fie plătit pentru asta. Îmi cer iertare în numele celui care s-a ascuns şi acum vrea să fie plătit pentru asta. Şi chiar şi în numele celui care a eliberat şi semnat un certificat de ,,luptător“ cu merite deosebite unei dudui care avea în sîngerosul decembrie doar 9 ani. Eu, tu sau noi, toţi cei sătui să aştepte să vină vremea judecăţii şi învinşi de atîta neruşinare, ipocrizie şi minciună, putem cere iertare pentru păcatele lor, ale impostorilor. Legea însă n-ar trebui să ierte. Numai că şi legea e tot a lor.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: