Cea mai numeroasă categorie socială cred că este, la această oră, cea a pensionarilor. Cu toate acestea, tot ei au cele mai multe probleme. Pensie mică, probleme cu evacuarea din casele naționalizate și probabil multe altele de care nu avem de unde să avem habar. De ei, oamenii politici își aduc aminte doar la alegeri. Le măresc pensiile, le acordă diverse facilități și, în general, devin brusc extrem de interesați de soarta lor. Asta pînă în ziua scrutinului. După care, din nou, pauză preț de vreo 4 ani fără vreo 2 luni. În restul timpului sînt reprezentați de diverse organizații, comiții sau chiar partide. Înțeleg că numai la nivel de Brașov sînt vreo 9 bucăți. Fiecare are un președinte, un comitet de conducere, dacă nu chiar filiale. Cu toate acestea, datorită fărîmițării, niciuna nu poate spune că-i reprezintă pe pensionarii brașoveni. Poate acesta este și motivul pentru care mai nimeni nu-i ține de vorbă. O reunire a lor sau măcar încheierea, în primă fază, a unui protocol de cooperare ar fi în beneficiul lor. În acest mod atractivitatea și reprezentativitatea ar crește în rîndul celor care nu se simt reprezentați și care nu plătesc cotizația pentru a beneficia de un litru de ulei, un kilogram de zahăr și alte produse de băcănie de sărbători. Amenajarea unui spațiu comun pentru întîlniri ar fi poate un lucru mult mai important. Socializarea, mai ales în rîndul celor care au rămas singuri, face cu mult mai mult decît orice ajutor material. În plus, așa și-ar putea dezbate în amănunt problemele pe care le au. Centralizate și susținute de o forță comună, ar rezolva, poate, măcar parțial, nemulțumirile și frustrările acumulate în toți acești oameni cărora statul refuză să le acorde măcar parțial considerația pe care o merită după atîția ani de muncă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
