Avînd nevoie urgentă de niște investigații medicale, în pragul sărbătorilor, un bătrîn decide să nu mai stea la cozile infernale de la policlinica de stat și alege să meargă la una din cele private. Plătește taxa de urgență pentru a putea intra în 2 zile în posesia rezultatelor și revine după termenul stabilit. Stupoare, însă: clinica este închisă pînă după sărbători, fără ca nimeni să-l fi pus în gardă referitor la programul special. Resemnat, merge după zilele libere să-și ridice rezultatele și află că acestea nu sînt gata, chiar dacă au trecut deja 8 zile. Cere înapoi măcar taxa de urgență și află de la domnișoara înțepată din spatele tejghelei că nu poate primi înapoi decît, eventual, toți banii, urmînd ca analizele să-i fie repetate și să primească, după alte
n zile, rezultatele. Același ghișeu, aceeași domnișoară. Cu zîmbetul pe buze, îi comunică unei cliente că pentru a-i înmîna și foaia cu rezultatele tipărite ale analizelor, plătite și făcute, trebuie să mai plătească suplimentar 15 lei. (!)
Ambele cazuri s-au petrecut în aceste zile, în sistemul privat de sănătate. Și probabil nu sînt singurele.Trist este faptul că ele s-au întîmplat în sistemul pe care unii sau alții ni-l prezentau drept soluția salvatoare pentru serviciile medicale bune la care visăm cu toții... Cu faptul că de banii care ni se rețin pe statul de plată, fără să ne întrebe nimeni dacă sîntem de acord, nu primim mai nimic din punct de vedere medical, aproape începusem să mă obișnuiesc. Deprimant este faptul că poți beneficia de un tratament similar chiar și atunci cînd plătești, acolo, pe loc, la casierie, serviciile medicale, în schimb administrîndu-ni-se aceeași doză de dispreț cu care am fost serviți atîția ani. Păcat!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
