Moşul din noi

Dimensiune font:

Autor: » Marius Stoianovici, 22.12.2007

„Moş Crăciun ăsta nu mă ascultă deloc!“, mi-a spus indignată fiica mea cea mică, zilele trecute, cînd cotrobăia în punga cu cadouri primită de la Moşul de la grădi. Am aflat şi de unde vine supărarea: „I-am scris Moşului ce vreau, şi el nu mi-a adus laptopul cu microfon, şi mi-a dat doar portocale, ciocolată şi bomboane!“ Trăsnaia pe care şi-o doreşte e o jucărie de cîteva sute de mii pe care a făcut fixaţie în urma reclamelor de la desene. Cred că orice ar primi în aceste zile nu va reprezenta nimic, atîta timp cît sub brad nu va avea jucăria dorită. Sînt sigur că nu este singurul copil care-şi doreşte ceva special. Ceva despre care a auzit de la ceilalţi copii la grădiniţă sau la şcoală sau a văzut în reclame. Probabil nu-s singurul părinte care se gîndeşte dacă moşul poate aduce cadoul dorit, atîta timp cît preţul său depăşeşte calculul făcut pentru aceste sărbători. Ca fiecare părinte, lupta se dă între dorinţa de a-i împlini bucuria copilului şi aceea de a păstra echilibrul bugetului familial, şi aşa precar în aceste zile. Decizia aparţine fiecăruia. Important este să fim împăcaţi cu noi că am făcut o bucurie în spiritul Crăciunului. Şi poate şi mai important este să reuşim să-i facem fericiţi şi pe alţii, decît membrii familiei. Să ajutăm necăjiţii de care oamenii îşi aduc aminte doar în astfel de zile. Poate n-au nevoie doar de dulciuri sau portocale. Poate le putem dărui o pătură, o haină sau cîteva pîini. Sau să-i ajutăm cu plata restanţei la întreţinere care, chiar dacă-i mică, le stă pe creier, întrucît s-au străduit din răsputeri să o plătească la zi din pensia sau chiar alocaţia copiilor. Într-un fel, mi-aş dori să fie perioada Crăciunului în fiecare zi. Poate aşa oamenii politici şi cei de afaceri ar dărui celor nevoiaşi lucruri şi obiecte care ar rezolva multe probleme. O dată sau de două ori pe an e mult prea puţin. Pînă să se întîmple acest lucru, n-ar fi rău ca fiecare dintre noi să-şi deruleze în minte lista de prieteni şi de cunoştinţe şi să găsească măcar pe cineva căruia un ajutor i-ar prinde bine. Apoi să ne transformăm pentru cîteva minute în Moş Crăciun. Ne vom simţi mult mai bine imediat ce vom vedea bucuria întipărită pe faţa celui pe care l-am ajutat. Abia atunci cred că vom avea un Crăciun fericit.