Am făcut o oră și jumate dintr-un cap în celălalt al orașului! Abia am ajuns acasă după o oră! Am avut noroc că nu m-a izbit nimic!, sînt doar cîteva dintre remarcile care puteau fi auzite ieri după ce coana Iarnă-și vărsase intens omătul peste orașul nostru cu o dușmănie demnă de o cauză mai bună. An de an avem parte de episoade de genul acesta. Cei puși să dea zăpada la o parte din calea cauciucurilor noastre reacționează în stilul propriu, taxiurile sînt luate cu asalt de nu-ți mai ia nimeni nicio comandă, trenurile au brusc întîrziere, localități rămîn fără curent, iar cei în drept ne asigură că au lucrurile sub control. Scenariul pare pus undeva deoparte și scos de la naftalină cu o precizie și o repetiție uimitoare. Niciodată nu este găsit nimeni de vină pentru disconfortul creat cetățenilor. Vinovatul are un singur nume: iarna care ne-a surprins și a luat pe nepregătite firmele ce trebuiau să asigure deszăpezirea. Sau pe cele care trebuiau să taie copacii de pe marginea drumului sau de lîngă terasamentul căii ferate pentru ca, sub greutatea zăpezii, aceștia, chiar dacă s-ar fi rupt, să nu blocheze circulația. Neidentificarea unui vinovat palpabil și nesancționarea sa nu oferă măcar această minimă satisfacție celor care au stat fără vină blocați în trafic. Compensația n-ar fi totală, dar poate ar șterge din frustrarea simțită de către cei care nu pot pricepe cum vinovatul iarnă ne execută an de an cu o precizie parcă milimetrică, fără să se întîmple ceva, de ai impresia că abia acum ar fi prima dată!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
