Am cheltuit o grămadă de bani, timp și energie, și votul uninominal n-a ieșit. Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament, și votul uninominal a rămas o idee. Toate partidele au declarat că-și doresc vot uninominal, și cu toate acestea nu s-a întîmplat nimic. Și tare mă tem că, dincolo de chichițele tipului de vot, de amendamente de constituționalitate și de orgolii partinice, în fapt niciun actual membru al legislativului nu-și dorește alegeri anul viitor în baza vreunui tip de vot uninominal. Face parte din firea lucrurilor. Nu avem politicieni sinucigași, care să-și aleagă cu propriile mînuțe arma ce-i va executa, aruncîndu-i de pe scena politică actuală. Cine-i nebun să renunțe prin propriul vot la actualul statut și privilegii la care un nou sistem de vot nu-i va mai da probabil acces? Nimeni. Și, cu bunăvoința votului secret, vom asista la unanimități năucitoare împotriva votului uninominal. Nu contează tipul de vot în tururi sau mixat cu cel pe listele de pe pereți. Contează doar lista. Lista salvatoare, unde, odată trecuți pe poziție eligibilă de către șeful sau șefuțul local de partid, problemele aspirantului la parlament s-au încheiat. La fel cum s-a încheiat și umbra de datorie pe care ar fi avut-o candidatul față de votanți. Pentru a putea fi adoptată, cu toată susținerea covîrșitoare de care aparent se bucură, legea uninominalului ar trebui să îndeplinească o condiție: să fie votată de alții!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
