Cîtă minte îți trebuie să dai același tip de subiecte la teza unică și elevilor din școlile speciale, elevi care, fără nicio vină au ajuns în această situație? Cît de mare ar trebui să fie deficiența pe care o au acești elevi, astfel încît boșii din minister, în frunte cu Adomniței al lor, să realizeze că ei nu pot rezolva același tip de subiecte ca și colegii lor din învățămîntul gimnazial? Acestea sînt întrebări pe care cu siguranță cei care s-au ocupat de tezele unice nu și le-au pus. Poate doar profesorii care au lucrat cu acești elevi și care, oricît de mulțumiți ar fi de progresele înregistrate de elevii de la școlile speciale, sînt conștienți ce și cît este posibil în performanța lor școlară. Parte dintre acești elevi abia își scrijelesc numele. Și o fac cu efort și cu mîndria de a fi realizat asta. Încerc să-mi imaginez ce trebuie să fi simțit cînd s-au trezit în fața formularului tezei unice. Cît de mare trebuie să fi fost frustrarea de a nu înțelege, unii dintre ei, ce vor cei care le-au dat lucrarea. La fel cum extrem de mulți elevi din clasele învățămîntului obișnuit nu au reușit să decripteze nici măcar cerințele tezei proaspăt date. Revin și spun că regret vremea examenelor la liceu de tipul celui pe care l-am dat eu. Notele luate prin examen cred că erau mult mai elocvente în privința cunoștințelor și asigurau accesul la liceu pe un criteriu mult mai valabil decît cel aplicat astăzi. O medie generală într-o anumită școală, în special în mediul rural, nu va fi vreodată echivalentă cu cea dintr-o școală unde profesorii au pretenții. Cu toate acestea, calculatorul, la repartizarea elevilor la liceu, nu va face distincție între școli. Pentru el notele vor fi egale. În acest mod, o sumedenie de elevi vor fi aruncați spre licee sub valoarea lor pentru simplul motiv că au avut ghinionul de a face școală într-un loc în care notele au legătură cu știința elevului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
