Pe vremea lui Ceaușescu, statul ne dădea apartament și serviciu și aveam bani! Ăștia n-au apucat nici să zugrăvească, în 18 ani, ce a construit Ceaușescu! Sînt două dintre remarcile tipice pentru cei care au nostalgii antedecembriste. Sînt cei care au impresia că atunci o duceau mai bine. Și, poate, unii dintre ei chiar o duceau, din anumite puncte de vedere. Sînt cei care au uitat însă că uneori trebuia să te căciulești la cîte o mare doamnă vînzătoare la alimentară pentru un pachet de unt. Sau că dimineața trebuia să-ți tîrăști punga cu sticle și să o așezi lîngă celelalte pentru a avea o șansă la cumpărarea unui litru de lapte. Tot ei sînt cei care au uitat că tremuram de frig, nu pentru că închideam voluntar centrala ca să economisim gazul, ci pentru că țevile erau aproape înghețate în tot orașul. Poate au uitat cum copiii lor învățau, în seri la rînd, la lumînare pentru că statul ne punea la economie ca să plătim datoriile patriei. Au uitat cum fiecare pensionar devenea automat procuror, fiind desemnat de familie drept cel care să se așeze la orice coadă pe care o vedea formîndu-se, că nu ce știe ce se băga. Sînt multe lucruri care s-au uitat ca și cum cineva le-ar fi șters cu buretele pe cele urîte din mintea lor. A rămas nostalgia timpurilor în care copilul cu cheia de gît putea veni liniștit de la școală, fără să fie nevoie ca părinții să-l aștepte după cursuri pentru a-l feri de pericole. A rămas regretul după perioada în care vecinii se salutau pe scară, ba chiar își împrumutau unul celuilalt ce aveau nevoie. Sau că-și lăsau cheia de la apartament să își ude reciproc florile cînd plecau înconcediu. Și, în aceste condiții, ne mai mirăm că Nicolae Ceaușescu este considerat cel mai bun, dar și cel mai rău lider politic pe care românii l-au avut în ultima sută de ani?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
