Vă mai amintiți vremurile cînd în unanimitate erau adoptate mesaje spre a-i fi transmise Cîrmaciului? Vă mai amintiți unanimitățile din ședințele de partid, sindicat sau UTC dinainte de 89? Eu mi le aduc aminte extrem de bine și mă-nfior numai la gîndul că toate acele lucruri ar fi putut tara creierele unora dintre noi. Dar ce s-a întîmplat cu cei tineri care n-au apucat acea perioadă? Să fie de vină presiunea majorității, teama de a ieși în evidență sau un simț exacerbat al supraviețuirii în politică?
Nu mi-am făcut mari iluzii că rezultatul votului de încredere, cerut de conducerea PNL Brașov, în urma rezultatelor extrem de slabe obținute la recent încheiatele alegeri europarlamentare, ar putea fi altfel. Bănuiam că actuala conducere, în absența unei alternative reale, va fi reconfirmată. Cu toate acestea, mizînd pe faptul că votul era secret, mă așteptam ca măcar unul dintre liberalii prezenți să amendeze prin votul său conducerea păguboasă a partidului. N-a fost să fie. Chiar dacă rezultatele se numără printre cele mai slabe înregistrate vreodată.
Îmi amintesc un episod care la data respectivă l-a făcut pe actualul deputat PNL Ioan Ghișe să fie apreciat de presă: în clădirea Operei din Timișoara, la alegerea președintelui PAC, întrucît Nicolae Manolescu nu avea contracandidat, Ioan Ghișe s-a autopropus spre stupefacția celor prezenți. Argumentele sale în privința absurdității candidaturii unice a lui Manolescu i-au adus o sumedenie de antipatii, dar și un procent bunicel de votanți. Erau alte vremuri, probabil. Rezultatul votului de sîmbătă din PNL Brașov ar trebui să dea fiori celor implicați în această structură politică. Unanimitatea naște monștri, iar absența diversității de opinii ar trebui să ridice semne de întrebare celor care fac parte dintr-un partid ce ar trebui să fie extrem de democratic.
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
