Campania euro

Dimensiune font:

Autor: » Marius Stoianovici, 26.10.2007

Astăzi începe o campanie electorală care nu ştiu dacă va lămuri pe cineva cu ce se mănîncă alegerile europarlamentare, atîta timp cît în atîtea luni de cînd sîntem membri UE nimeni n-a catadicsit să explice românilor drepturile şi obligaţiile noastre ca şi cetăţeni ai acestei uniuni. Vom asista probabil la diverse atacuri centrate pe partide şi probabil mai puţin pe persoane. Motivul e simplu. Candidaţii sînt înşiruiţi şi de această dată pe o listă, într-o ordine dictată de conducerea partidului. Deşi cei mai mulţi dintre candidaţii eligibili au fost sau sînt deja parlamentari europeni, despre aproape niciunul nu am auzit mare lucru. Am auzit, fiind în vizită la Strasbourg, de indignarea peremistei Buruiană în momentul în care nu i s-a pus la dispoziţie maşină şi şofer, cum ar fi crezut că merită statutul său de europarlamentar. Am auzit de europarlamentari români exasperaţi de faptul că trebuie chiar să stea la lucrări, pentru a-şi putea încasa cei 7.000 de euro lunar. N-am auzit în schimb de nicio luare de poziţie serioasă pe una dintre problemele care ar putea afecta România în perioada postaderare. N-am auzit care a fost poziţia lor în momentul în care oficialii Uniunii ne-au fluturat clauza de salvgardare pe agricultură, din cauza dezorganizării din ministerul omului cu caltaboşii, dar şi a celei din Agenţia de Plăţi. Nu cred că omul simplu este preocupat prea tare de teme de acest tip. Cred însă că nu îi este indiferent cum şi de cine este reprezentată ţara în acest for. Pentru el, pentru cetăţean, cred că ar fi important să studieze cu atenţie atît listele, cît şi numărul de deputaţi eligibili înainte de a-şi da votul. Cred în continuare că important este omul trimis acolo, potenţialul şi moralitatea sa, şi abia apoi doctrina de partid. Cum va dura probabil pînă vom avea uninominal, la acest nivel nu ne rămîne decît să căscăm ochii la mesajele candidaţilor, la dezvăluirile presei vizavi de fiecare dintre ei şi, mai ales, să participăm la vot. Experienţa Slovaciei, unde procentul alegătorilor prezenţi la primele euroalegeri a fost de doar 17%, ne arată că riscăm să trimitem în Parlamentul European oameni care, aleşi prin votul a 3 milioane, o să ajungă să reprezinte interesele tuturor celor 22. Nu cred că ar fi nici corect şi nici benefic.