Uninominal fără egal

Dimensiune font:

Autor: » Marius Stoianovici, 23.10.2007

„În fiecare zi, după ora 17.00, bat la uşi! Merg din uşă în uşă şi îi întreb pe cetăţeni ce îi doare şi cu ce aş putea să îi ajut eu!“ Afirmaţiile de mai sus aparţin unui parlamentar. Din păcate, nu unuia de-al nostru, ci unuia care este în Camera Reprezentanţilor statului Oklahoma. Îl cheamă Jett Shane şi am avut privilegiul să îl cunosc în primăvara acestui an. Jett şi-a propus să-i reprezinte pe cetăţenii din acel stat încă mult timp de acum încolo în Camera Reprezentanţilor. N-am întîlnit şi nici măcar n-am auzit de vizite la domiciliu făcute de vreun parlamentar român. Nici măcar accidental, darămite zi de zi, timp de patru ani, şi începînd cu ziua cînd a devenit candidat şi continuînd cu ziua în care a fost ales. Dezbaterea cui îi aparţine paternitatea adoptării votului uninominal este mai puţin importantă. Nu contează dacă Tăriceanu îşi asumă răspunderea guvernamentală sau dacă Băsescu le-o bagă pe gît la schimb. Important este ca ea să existe. De ce? Pentru că atunci sînt şanse mari ca tot soiul de indivizi care n-au nicio legătură cu această calitate să ajungă să stea acasă şi să-şi vadă de altceva. Pentru un motiv foarte simplu: puşi pe o listă cu alţi candidaţi al căror nume spune ceva în comunitate, vor strînge atîtea voturi cît le-a fost implicarea în rîndul alegătorilor. Şi uneori acestea pot fi al dracului de puţine. În momentul în care votul se contabilizează uninominal eşti tu cu tine. Nu te mai ajută nici lista, nici partidul, nici cel care trage lista (în general şeful partidului în teritoriu). Eşti tu cu tine şi poate cu voturile vecinilor. Asta dacă nu faci nimic ca alegătorul să te identifice pe tine cu cel care i-ar putea rezolva problemele. Şi asta se întîmplă mult mai rar atunci cînd el te ştie doar din reclamele din ziare, radio sau televiziune. E mult mai viabilă metoda lui Jett Shane. Dar asta nu se poate face prin angajaţi sau reprezentanţi. Tu trebuie să fii cel care nominal baţi la uşa fiecăruia, metodic, astfel încît să ajungi să cunoşti cît mai mulţi braşoveni, iar ei să te cunoască pe tine. Nu-i cea mai simplă, dar este cea mai sigură cale spre sufletul şi problemele lor. Rămîne de văzut cîţi vor găsi drumul după ce uninominalul va rămîne singura cale de accedere în Parlament.