Rablele noastre

Dimensiune font:

Autor: » Marius Stoianovici, 20.10.2007

Cu toate hibele, aranjamentele şi formalităţile sale birocratice, putem spune că programul „Rabla“ a avut succesul său. Iniţiativa senatorului PSD Otilian Neagoe de extindere a acestui program acum şi la posesorii de tractoare mai vechi de 12 ani mi se pare o continuare firească şi necesară. Ce nu înţeleg este de ce programul nu se aplică la tot ce are implicaţii asupra mediului. De ce nu se primesc spre exemplu bonuri valorice atunci cînd se predau la o unitate autorizată şi specializată frigidere defecte cu durata de viaţă depăşită şi extrem de poluante. Tichetele obţinute ar putea fi folosite doar la achiziţionarea unui alt frigider nou. Şi lucrurile ar putea continua, bineînţeles, la cuantumuri valorice diferite. Ar putea fi recompensate predarea televizoarelor, sau a computerelor, sau a monitoarelor uzate, sau a oricărui alt produs electrocasnic uzat moral şi fizic. Dar nu numai atît. Pînă şi cauciucurile auto uzate ar putea fi predate în schimbul unor tichete care să folosească la achiziţia unora noi.
Poate pare exagerată ideea, dar cu siguranţă ar avea rezultate mult mai bune decît orice campanie prin care se face apel la populaţie să predea acest tip de deşeuri la societăţile abilitate. Sigur că acest lucru ar costa, dar nu cred că nu s-ar putea găsi soluţii. Pînă la urmă, acest lucru ar încuraja inclusiv consumul, fapt ce ar putea trezi interesul comercianţilor de astfel de bunuri. Importantă este voinţa, ideea şi dorinţa de a face. Rămîne de văzut cine va avea tăria să o propună şi să o susţină pînă va fi pusă în practică.