Filosofi şi gunoi

Dimensiune font:

Autor: » Oltiţa Stiuj, 01.10.2007

Ani buni am tot auzit voci indignate care acuzau nesimţirea „noastră“, a românilor, care nu ştim să ieşim din mizerie. Că ne place să ne bălăcim în gunoaie. Mai toţi acuzatorii, români şi ei, dădeau însă plini de admiraţie exemple de pe „dincolo“. Povesteau, de pildă, cum ştie neamţul, domnule, să-şi rostuiască gunoaiele. Şi cum că, pe acolo, nu numai că nimeni nu are curaj să arunce o pungă cu resturi la întîmplare, dar sticla se pune frumos la sticlă, plasticul la plastic şi hîrtia la hîrtie. Ei bine, de obicei în astfel de dialoguri, deopotrivă, povestitor şi ascultător, înjurau apoi româneşte. „La noi, dom’le, n-o să fie aşa nici într-o sută de ani!“. Şi aveau şi argumente. Că, vezi Doamne, şi noi, românii, adepţii filosofiei gunoiului, am face ca nemţii, dar nu ni se asigură condiţii.
Ei bine, acum, cel puţin la Braşov, sînt condiţii. Chiar bunicele. La mine în cartier, de exemplu, a fost construită o rampă ecologică. Aşa cum visau filosofii gunoiului admiratori de nemţi. Cu sticlă la sticlă, hîrtie la hîrtie şi plastic la plastic. Şi gunoi la gunoi. Rampa e îngrădită, ca să nu mai scotocească boschetarii şi cîinii. Fiecare locatar arondat la rampa cu pricina a primit cîte o cheie. O vreme, vechile containere au mai rămas în zonă, aşa, ca să fie tranziţia mai blîndă. Cam cu o săptămînă în urmă, după ce se anunţase peste tot şi programul pentru colectarea civilizată a deşeurilor electronice, firma de salubritate a strîns tot ce era în plus. A rămas numai rampa ecologică. Şi curăţenie lună. O imagine reconfortantă. Dar chiar a doua zi dimineaţă, pe trotuar, lîngă peretele de plasă al rampei au răsărit două televizoare vechi, o plapumă zdrenţuită şi cîteva pungi de plastic din care şiroiau resturi de la zacuscă. Firma de salubritate a făcut iar trotuarul curat. Povestea s-a repetat. Alaltăieri, sîmbătă, am fost nevoită să plec de acasă, în zori, înainte de a veni gunoierii. În faţa platformei, direct pe trotuar, zăceau zeci şi zeci de pungi cu gunoi, mizerii şi alte resturi deşertate direct pe asfaltul proaspăt. Înainte de prînz, trotuarul era iar lună. Pe seară, au început însă să apară primele umbre grăbite şi primele pungi aruncate. Lîngă platformă. Ce să înţelegem din asta? Că nu sîntem nemţi?!

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: