Mã întreb cum pot fi pãzite 400 de hectare de hale de întreprindere cu ºase oameni. Dacã lucreazã în schimburi, revin cam 200 de hectare de om. E cazul Nitramoniei Fãgãraº, unde, printre produsele fabricate cîndva, se numãrã ºi pulberile explozive. Norocul fãgãrãºenilor a fãcut ieri ca hoþul de cabluri sã-ºi încerce ºansa într-o secþie unde consecinþele gestului sãu au fost destul de mici. Altfel, Fãgãraºul putea deveni un loc liber de viaþã ºi de construcþii din acea zonã. Autoritãþile ºi-au fãcut exemplar datoria. Situaþia a fost pusã sub control rapid ºi nu mai existã teoretic niciun pericol. Asta pur teoretic. Urmãtorul hoþ de aluminiu, fier, cupru sau mai ºtiu eu ce poate reseta situaþia, fãrã ca vreo persoanã sã o poatã controla. În acest context, cea mai liniºtitoare pare sã fie declaraþia proprietarului, AVAS, care a promis sã suplimenteze paza. N-a spus ºi cu cît. Dublarea ei ar conta mult: ar reveni doar 100 de hectare pe om de acoperit pe schimb. Nu cred într-o astfel de soluþie. Ar trebui urgentatã privatizarea, iar noii proprietari s-ar îngriji fãrã îndoialã ºi de siguranþa afacerii, dar ºi de cea a cetãþenilor.
Pînã se întîmplã asta, n-ar fi rãu sã fie mediatizate mãcar modalitãþile de furt care nu pun în pericol viaþa celorlalþi locuitori. Asta pînã la corelarea suprafeþei cu numãrul necesar de paznici. Altfel, Doamne fereºte de transmisii live care sã înceapã astfel: „Pînã ieri, aici era un oraº. Astãzi...“
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
