Tare n-aș vrea să fiu în pielea peneliștilor în cazul în care PSD chiar ar depune moțiunea de cenzură și ea chiar ar fi aprobată și cabinetul Tăriceanu ar ajunge să fie făcut doar istorie. Există la această oră o tensiune, ca să nu-i spun sete de sînge, ceva de speriat din partea pediștilor aruncați peste bordul alianței DA. O grămadă dintre ei s-au trezit, din învingători ai alegerilor și reprezentanți ai celor care au cîștigat puterea, muritori de foame sau chiar hăituiți de cei care le-au fost colegi în lupta anti-PSD. Nimeni nu știe cum se va termina meciul politic care se joacă de ceva vreme. Eu risc un pronostic: PSD depune moțiunea. PNL se apucă de altceva, că ne-a lămurit cu guvernarea, iar PD ajunge singur la guvernare, după două sau chiar trei propuneri de cabinet pe care Parlamentul le va refuza, iar mai apoi le va accepta cu acordul tacit al mai tuturor celor care mai vor să zacă pe acolo măcar încă un an.
Poate scenariul meu nu este cel mai potrivit. Este doar unul la limita logicii și bunului-simț. Ce mă face să cred că nu sînt prea departe de adevăr este nervozitatea excesivă arătată de unii dintre liberali în ultimul timp și siguranța tot mai mare a pediștilor. Personal, aștept cu mare interes modul în care se va tranșa acest meci. La cum pare să curgă, înainte de a începe vom avea un cîștigător - PD -, un învins - PNL - și un arbitru-observator - PSD -, al cărui singur rol va fi depunerea moțiunii, iar restul va conta extrem de puțin, menirea sa fiind încheiată pe următoarea bucată de mandat. Și nu numai. Eu mă aștept chiar la mai mult.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
