În 2050, în România, un adult va susþine 9 vîrstnici ºi copii, iar numãrul românilor va ajunge undeva în jurul cifrei de 16,5 milioane, scãzînd la 8,5 milioane în jurul anului 2100. Nu o spun eu, ci preºedintele. Teoretic, ar trebui sã nu ne pese prea tare de ceea ce va fi în 2050, iar de 2100 ce sã mai vorbim. Problema însã este extrem de gravã. Am scris de nenumãrate ori despre exodul creierelor, despre plecarea tinerilor. Am scris ºi despre indicele descrescãtor al sporului natural ºi de scãderea natalitãþii. Problema nu este cã nu s-au tras semnale de alarmã. Problema este cã se trag de-a surda ºi niciun fel de autoritate nu pare interesatã sã ia vreo mãsurã care sã rezolve cauza. Natalitatea nu creºte prin interzicerea avortului, cum propunea cineva, tot ieri. Natalitatea poate creºte în momentul în care familiile tinere îºi pot permite o casã, cînd veniturile lor sînt decente ºi stabile ºi chiar ºi atunci cînd statul oferã o sumã suficientã pentru creºterea copilului. Ce-i poþi cumpãra unui copil de 25 de lei, cît primeºte astãzi pe lunã? În Irlanda de Nord, spre exemplu, cele mai multe familii au cîte 4-5 copii. Nu existã loc unde sã nu vezi un bebeluº. Poate ºi pentru cã alocaþiile lor lunare adunate pot atinge peste 1.000 de lire sterline, sumã din care o familie poate trãi liniºtitã. Nu ºtiu dacã asta este soluþia. Pînã la urmã, nici mãcar nu este treaba mea, dar chiar mã sperie perspectiva unei bãtrîneþi în care tinerii ºi copiii sã devinã o raritate. ªtiu cã nu sînt bani, iar presiunea pe buget este uriaºã prin efortul creºterii pensiilor. Problema este cã dacã nu se vor aloca bani pentru copiii viitorului, atunci chiar cã nu va mai avea cine sã susþinã viitoarele pensii, cînd noi, cei de 40 sau cei de 20 de ani, vom ajunge la pensie. Numãrul celor activi la acea datã va fi într-atît de mic, încît impozitarea lor nu va asigura nici pe departe fondurile necesare. ªi atunci, cam ce ar mai putea fi fãcut?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!