De luni sînt un om asediat. Și nu sînt singurul. Probabil destui dintre dumneavoastră au același sentiment. Mă oprește vecinul. Ba și nepotul meu de 18 ani. Mă sună o colegă din liceu de a cărei figură îmi amintesc extrem de vag. Fiecare vrea același lucru. După politețurile de rigoare, întrebarea vine invariabil și aceeași: Nu te interesează o pensie privată la o bancă serioasă? Prima oară am crezut că este o întîmplare. A doua oară la fel. Dar numărul de abordări pe această temă rămîne constant, ba chiar pare să crească. Nu m-aș mira ca vînzătoarea de la care-mi iau țigările zi de zi de atîția ani să nu mă întrebe: Dar nu vreți și o pensie privată? Ba vreau și e bine că există, dar aș vrea mai întîi să fiu lăsat în pace să mă dumiresc cu cine o voi face, atîta timp cît vîrsta îmi permite să fac acest lucru benevol. De parcă pensia mea nu ar fi de ajuns, sînt întrebat adeseori dacă nu vreau să le fac pensii private și angajaților mei ca și cum aceștia ar fi o turmă oarecare cărora le pui formularele în față și îi determini cumva să semneze. Fiecăruia i-am explicat că angajații firmelor unde sînt acționar au, ca orice cetățean, libertatea de a-și alege societatea de asigurare. Nu le pot garanta nici faptul că ele vor mai exista atunci cînd vor fi ei pensionari și nici faptul că actualele reclame nu reprezintă o păcăleală al cărei singur scop este înșfăcarea banilor lor sau doar dobîndirea unei cote cît mai mari de piață pentru a aduna și mai mult la redistribuirea celor ce vor fi obligați să o facă după încheierea perioadei opționale. Asaltul ofertelor de pensii private te face să crezi că brusc ne-am transformat într-un popor de vînzători de polițe. Înțeleg foamea de bani și faptul că un astfel de contract îți poate aduce 50 sau 100 de lei. Dar mi se pare cumva prea mult. De luni, port la mine contracte de publicitate în alb pentru ziar. Celor care mă abordează pentru polițe le explic că ar putea cîștiga mult mai mult încheind astfel de contracte de publicitate pentru ziarul meu. 10% comision este mult mai mult, nu? Cu toate acestea, numărul agenților noștri n-a crescut spectaculos. Ciudat, nu?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
