Două începuturi aduce ziua de azi, peste amîndouă plutind emoția și incertitudinea a ceea ce va aduce ziua de mîine. Cel dintîi început este al unui nou an școlar, aducător al unei noi reforme, impuse de un nou și începător ministru al educației. Greu de spus cine va fi ministrul care va încheia acest an an școlar și cîte dintre noile reguli stabilite acum ca strategie pe termen lung vor fi înlocuite cu altele, la fel de alambicate și inutile pentru școala în sine, pe nervii și disperarea părinților, elevilor și a profesorilor. Pînă una-alta, noul an școlar începe cu vechile hibe: școli în șantier, puzderie de suplinitori, nemulțumiri salariale, dotări rudimentare, programe ineficiente, evaluări și rezultate discutabile. Cel de-al doilea început, tot un fel de școală-experiment, dar la nivel social, este debutul pensiilor private. Emoția necunoscutului seamănă cu trăirile școlarilor boboci. Și pentru cei care trebuie să aleagă în mîinile cui vor depune banii bătrîneților, dar și pe cei care își asumă această responsabilite. Teama, incertitudinea și chiar groaza cuprind însă mulțimea clasei mature. Acei oameni, încă tineri pentru a fi puși la muncă, dar prea bătrîni ca să mai intereseze, parcă, pe cineva. Mulțimea oamenilor de peste 45 de ani, care au fost excluși practic din orice calcule despre viitor. Puși să țină în spate pînă la capăt procentele cuvenite pensiilor de azi, dar condamnați să spere că, la retragere, sistemul de pensii de stat în care sînt captivi le va asigura, după o viață de muncă, măcar banii cu care să plătească preotul pe ultimul drum.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
