Frica Și Dumnezeu
Dacă, astăzi, cei chemați să-l aleagă pe patriarhul României sînt toți oameni cu credință și vor vota, cum ni se spune, ca într-un jurămînt, cu frica de Dumnezeu, de ce se teme atîta lume, mireni și aleși ai Domnului, laolaltă cuprinși de patimi, de ceea ce vor hotărî voturile? De cine să ne fie teamă? Cine să fie cei care să aibă atîta putere încît să schimbe voia lui Dumnezeu? Asta se întreabă mii și mii de credincioși, oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu, care asistă de zile bune la frămîntarea fără precedent stîrnită de alegerea viitorului patriarh. De cine ne temem? Din păcate - și, poate, asta este chiar marea încercare dată Bisericii Ortodoxe Române la acest ceas - în cabina de vot vor intra astăzi, doar cu binecuvîntarea unui biet regulament, și oameni pentru care și calea spre ceruri se poate cumpăra la un preț bun dacă ești puternic pe pămînt. Oameni care, între două cruci, predici electorale sau ctitorii zidite pentru negoțul cu voturi, din toată învățătura creștină au înțeles doar că pentru a nu sfîrși ca Iuda trebuie să ai în buzunar mai mult de 30 de arginți. De ei, cei care se cred mai șmecheri decît Iuda, ar trebui să se teamă cu adevărat și cu multă groază Biserica, astăzi, cînd are de ales. Cu frica lui Dumnezeu trebuie doar să cugete. Pentru că, așa cum ne învăța un duhovnic, frica lui Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Începutul, nu înțelepciunea. Fiindcă sfîrșitul înțelepciunii este dragostea curată de Dumnezeu, așa de puternică, încît nu mai rămîne nici loc, nici urmă de frică.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
