Nu cred cã mai existã vreo þarã în lume unde majoritatea partidelor parlamentare susþin, ori de cîte ori au prilejul, cã sînt pentru modificarea unei legi, fãrã sã se întîmple practic nimic luni în ºir ºi fãrã sã fie prea mari ºanse privind adoptarea respectivelor modificãri. Din punctul acesta de vedere, România este unicã. Numai la noi toatã lumea susþine modificarea sistemului de vot privind trecerea la cel uninominal (mai puþin cei afectaþi în mod direct - UDMR ºi PRM), iar acum, la începerea sesiunii parlamentare, adoptarea sistemului de vot uninominal este consideratã extrem de dificilã în doar douã luni.
Într-un fel, e firesc. Majoritatea celor care ocupã astãzi fotoliile Parlamentului au ajuns acolo prin bunãvoinþa ºefului local de partid ºi aprobarea celor de la Bucureºti. Amintiþi-vã scrutine preelectorale organizate de PSD la Braºov, ale cãror rezultate n-au valorat nici cît o ceapã degeratã, lista fiind fãcutã tot dupã cum a dorit liderul partidului. ªi nu este singurul caz. De aceea, Parlamentul este ocupat astãzi de o grãmadã de anonimi care nu ºtiu decît sã ridice mîna cînd partidul le-o cere ºi care aprobã orice, din dorinþa de a nu-ºi pierde cumva privilegiile sau sperînd cã vor mai prinde un alt mandat. Episodul 322 a fost posibil tocmai din acest motiv. Schimbarea sistemului i-ar trimite la casele lor pe domnii cu pricina, banii lor fiind inutili într-o competiþie în care ar conta valoarea, realizãrile sau legãtura cu cetãþeanul. ªi atunci, cum putem spera cã aceiaºi domni ar putea vota sã se dea afarã singuri din Parlament? Iar puterea de control asupra lor a ºefilor lor sã scadã? Poate doar printr-o minune, dar ºi atunci am dubii cã s-ar putea întîmpla, cu toatã unanimitatea de astãzi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
