Cînd Dumitru Buțan lansa prin 96 butada cu 20% dintr-un pepene este mult mai mult decît 80% dintr-o prună, nu cred că avea habar că vor trece 10 ani și un alt liberal de-al lui va face afacerea secolului în România și va vinde 75% din mărul românesc Rompetrol, rămînînd cu 25% din viitorul pepene kazahstanez (dacă asta o fi formularea corectă).
Pînă la urmă, ceea ce a făcut Dinu Patriciu este o chestiune extrem de corectă: a cumpărat de la statul român o vacă costelivă de care cei de la AVAS nu mai știau cum să scape, la cîte datorii avea și putea genera, a îngrășat-o strîngînd din dinți și, în momentul optim, a vîndut. Și nu oricui, ci unora care și-au dovedit intențiile de investiții și dezvoltare pe piața regională. Asta bineînțeles păstrîndu-și poziția de director general și președinte al consilului de administrație necesară continuității politicilor de dezvoltare începute. Pînă la urmă, în condițiile zilelor noastre, acesta ar trebui să fie visul oricărui investitor mic care reușește să dea valoare unui business pornit de la zero sau chiar de la minus. Din păcate, nu toți reușesc asta, iar unii nici măcar nu înțeleg faptul că șansele lor, pe o piață competitivă, sînt minime - de unii singuri, în condițiile concurenței acerbe cu giganții multinaționali din acel domeniu.
Relevant este faptul că această tranzacție abia acum arată, prin comparație, cît de prost a vîndut statul român, pe timpul guvernării pesediste a lui Năstase, Petromul cu cîmpurile petrolifere ale României cu tot. Iar cei care au făcut acest jaf trăiesc liniștiți în continuare, deși suma încasată este undeva între 2/3 și ½ din cea care va fi încasată, în urma finalizării tranzacției, de către compania lui Dinu Patriciu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
