De-a lungul timpului am întîlnit destui oameni care, ajungînd conjunctural într-o poziție ce le depășea nivelul de competență, mi-au explicat că ar trebui să angajez doar jurnaliști care scriu perfect astfel încît să concediez corectorii sau altul care întreba inginerul de sistem cîte calculatoare face pe zi. Nu-i vina lor, sau poate este, în măsura în care nu pot recunoaște că sînt habarniști în anumite domenii și ar trebui să asculte de cei plătiți să se ocupe de asta înainte de a-și da cu părerea. Am avut aceeași senzație în momentul în care am aflat de decizia ministrului Varujan Vosganian de a impune obligativitatea plății prin card a tuturor pensiilor. Motivul invocat ar fi economiile importante aduse bugetului Casei Naționale a Pensiilor prin ocolirea poștei și a factorilor poștali. Ce nu înțeleg este faptul că, atîta timp cît poșta română este de stat, ce îl împiedică pe domnul Vosganian să obțină o reducere a comisionului perceput de poștă, fluturîndu-i doar posibilitatea pierderii acestor venituri prin transferarea lor pe card? Argumentele contra sînt nenumărate: număr insuficient de bancomate, fiind deja cozi la cele existente, lipsa de tradiție în acest tip de plăți și greutățile întîmpinate de unii vîrstnici în utilizarea calculatoarelor sau terminalelor de tip bancomat. După ce că majoritatea pensiilor sînt vai mama lor, ne mai punem și bătrînii pe drumuri. Asta nemaivorbind de poștașii care-și completau salariile mizere cu micile atenții oferite de pensionari în momentul ridicării pensiilor. Sînt mici amănunte care cred că ar trebui luate în seamă înainte de a se lua astfel de decizii care pot afecta viața a milioane de oameni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
