* Sufletul patriarhului Teoctist s-a ridicat ieri la ceruri, după ce
a slujit Biserica
Ordodoxă peste
opt decenii
Patriarhul Teoctist s-a ridicat la ceruri, la întîlnirea cu Dumnezeu, pe care L-a slujit peste opt decenii. Cel mai mare dar de suflet făcut creștinilor din România sub patriarhatul său va rămîne vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea, din mai 1999. Iar Preafericitul va rămîne în istorie ca singurul ierarh ortodox care l-a invitat pe Papa de la Roma în țara sa.
Șeful Bisericii Ortodoxe Române s-a stins din viață ieri, la vîrsta de 92 de ani, în urma unui stop cardiac survenit pe fondul unor complicații, la cîteva ore după ce a trecut printr-o intervenție chirurgicală la Spitalul Fundeni. Corpul neînsuflețit al Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost depus cu două ore înainte de miezul nopții în Catedrala Patriarhiei Române, unde au început slujbele de pomenire.
Astăzi, Sfîntul Sinod va hotărî ziua în care patriarhul Teoctist va fi condus pe ultimul drum. În acea zi va fi decretat și doliu național. Cel mai probabil, Patriarhul Teoctist va fi înmormîntat în Catedrala Patriarhală, lîngă fostul patriarh Justinian. Succesorul lui Teoctist, al șaselea întîistătător al Bisericii Române, va fi ales prin vor secret, pentru că noul statut al Bisericii a renunțat la cutuma care a funcționat pînă acum, și prin care mitropolitul Moldovei, urmaș la scaun, devenea automat patriarh. Pînă la alegeri, care vor avea loc probabil peste trei luni, locotenența patriarhală ar reveni decanului de vîrstă dintre mitropoliții României, IPS Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului. Orice mitropolit are însă dreptul să refuze, pentru că înaltul prelat care va asigura locotenența patriarhală nu are dreptul să mai candideze pentru scaunul patriarhal. IPS Nicolae Corneanu a anunțat deja că nu își dorește interimatul. Și alți mitropoliți au dat ieri de înțeles că nu doresc să preia locotenența.
Patriarhul a trecut la Domnul
Grea pierdere pentru credincioșii români. Grea pierdere pentru întreaga ortodoxie. Patriarhul Teoctist s-a stins din viață. Cel ce ne-a păstorit vreme de 21 de ani, s-a urcat la ceruri, mai aproape de Dumnezeu, ca să se roage pentru neamul românesc, așa cum a făcut-o toată viața.
I s-a oprit inima
Ieri, Preafericitul Patriarh Teoctist a murit. Plecase la Institutul Oncologic Fundeni să se opereze de prostată. Nu se temea de operație, știa că e în grija Mîntuitorului. Doctorul Ionel Sinescu l-a consultat duminică și a aprobat intervenția chirurgicală programată cu ceva timp în urmă. Părintele suferea de adenom de prostată. Operația endoscopică a decurs bine, s-a îndepărtat și un chist pentru analize suplimentare. Dar, la ora 17, inima pacientului a cedat. Mai avusese atacuri cardiace în trecut, dar le depășise cu bine. De data aceasta, bunul Dumnezeu l-a luat la El. Parcă nu ne vine să credem că Înalt-Preasfinția Sa, preotul cu barbă albă atît de blînd și iertător, înțelept și plin de viață, nu mai e. Avea 92 de ani împliniți, din care 79 petrecuți în slujba Bisericii. Și nu oricum. Greu va mai avea România un fiu al bisericii atît de devotat, un ambasador al spiritualității românești atît de neobosit și un om care să iubească atît de mult neamul românesc pe cît îl iubea pe Dumnezeu.
Din copil sărac,
student strălucit
Viața Preafericirii Sale a însemnat a aproape opt decenii de monahism. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu, s-a născut la 7 februarie 1915, în comuna Tocileni, județul Botoșani. Părinții lui, Dumitru și Marghioala, au avut 11 copii. Nu era o familie înstărită, dar tot l-au dat Toader la școala primară din sat. La numai 13 ani, a ales calea monahiei, intrînd ca frate la Schitul Sihăstria Voronei, apoi a urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, continuate la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism la 6 august 1935, la Mănăstirea Bistrița, din județul Neamț, sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, a fost hirotonit ierodiacon. În 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945 cu Magna cum laude pentru lucrarea susținută în cadrul Catedrei de Liturgică.
De la simplu preot,
la patriarh
Ca ieromonah, a fost hirotonit la 25 martie 1945, apoi arhimandrit în 1946, an în care a început să studieze la Facultatea de Filosofie și Litere de la Iași. La 28 februarie 1950, a fost ales episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Botoșăneanul, apoi, în 1962, episcop al Aradului. În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit (S.U.A.), devenind arhiepiscop. Dar nu i s-a acordat viza, și astfel n-a putut lua în primire conducerea efectivă a Episcopiei Ortodoxe Române din SUA și Canada. La 28 ianuarie 1973 a fost ales arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, patru ani mai tîrziu, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei, peste trei ani, locțiitor de mitropolit al Ardealului. După moartea patriarhului Iustin Moisescu, la 9 noiembrie 1986 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în prezența membrilor Sfîntului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei, a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice și ai Bisericilor Protestante.
Neobosit misionar
al ortodoxiei
În cei 45 de ani de activitate ca ierarh, s-a preocupat nu numai de probleme administrative și economice, ci și de restaurarea unor monumente de artă bisericească din cele patru eparhii pe care le-a condus (Putna, Bistrița, Slatina, Rîșca, Gorovei, Vorona, Mitropolia Veche, Bărboi) și de organizarea unor muzee bisericești. A ctitorit o biserică în localitatea Victoria (jud. Botoșani). A îndrumat reviste ecumenice. Reprezentant de seamă al ecumenismului românesc, a participat la numeroase conferințe mondiale, fiind ales de multe ori în prezidiu. Ca înalt prelat, a propovăduit unitatea ortodoxă și înțelegerea cu celelalte culte. A promovat învățămîntul religios după 1989, înființînd noi seminarii teologice, școli medii de cîntăreți bisericești, de pregătire a asistenților sociali, băieți și fete, de restauratori de monumente istorice. S-a preocupat de obținerea mai multor burse în străinătate pentru studenții dornici de studiu. Tot datorită lui, în școlile de toate gradele și profilurile a fost introdus învățămîntul religios. A înființat eparhii noi, a reactivat mitropoliile și episcopiile desființate de dictatura comunistă, a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinți români, a reorganizat Biserica Română de peste hotare.
Nedreptățile și
preamăririle istoriei
Un episod controversat din viața patriarhului s-a petrecut în anii dictaturii, cînd a fost silit să accepte demolarea celor 27 de biserici ortodoxe monument-istoric din București. A ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară. A făcut mari eforturi pentru a ocroti ortodocșii urmăriți de autoritățile comuniste pentru exces de credință. După Revoluție, și-a dat demisia, regretînd că n-a putut face mai mult. Dar întreaga țară l-a vrut înapoi. Numeroase scrisori de la credincioși, biserici și mănăstiri au cerut reîntoarcerea lui la conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Sfîntul Sinod l-a chemat înapoi să-l slujească pe Dumnezeu și pe români mai departe, așa cum a făcut-o și pînă atunci. În perioada 7-9 mai 1999, l-a invitat în România pe Papa Ioan Paul al II-lea. Vizita Sanctității Sale a fost prima într-o țară majoritar ortodoxă. Acest moment istoric i se datorează tot Preafericitului dus dintre noi.
Sufletul mare
al celui adormit
Părintele Stelian Manolache, preot la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Brașov, l-a cunoscut pe PF Teoctist pe vremea cînd se lupta cu vremurile ateiste să înființeze o mănăstire la Rîmeți. Apoi, la înmormîntarea mitropolitului Ardealului Antonie Plămădeală, la Mănăstirea Sîmbăta de Sus. A fost un om deschis, avea întotdeauna sfaturi bune pentru oricine. Avea o vedere ecumenică fantastică, a luptat pentru menținerea credinței și istoriei noastre, a ținut în balanță tendințele extremiste, a iubit monahismul. Preafericitul mi-a dat binecuvîntarea patriarhală să predau în universitate și mi-a zis: «Să ai grijă ce și cum predai, în funcție de dragostea pe care le-o transmiți învățăceilor, așa vor fi și viitorii prelați și preoți din parohii». A avut darul dialogului, nu acuza, spunea doar că e mîhnit. O mare pierdere pentru noi. Dumnezeu să-l odihnească!. Părintele Manolache își amintește că PF Teoctist dădea de mîncare la toți, dar lui cerea să i se umple farfuria doar pe jumătate. Mînca numai supe și ciorbe, acesta fiind poate și unul din secretele longevității sale. Chiar și la 92 de ani, tot greu ne e să ne despărțim de Preafericirea Sa. Pentru că a fost unic. Și-a împlinit misiunile cu înșelepciune și energie, cu dragoste și curaj, dorindu-și doar ca tradițiile creștine să nu se piardă, iar Biserica să își facă loc cu cinste în inimile românilor. Munca lui se vede azi pretutindeni, în școli, în armată, în biserici și în sufletele tuturor. Dumnezeu să-l primească în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea. Adică în Rai.
Mărturisesc acum că numai Dumnezeu știe cu cîtă dragoste și iubire mi-am împlinit în viața mea din tinerețe și pînă astăzi îndatoririle legate de Biserica noastră strămoșească.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte
TEOCTIST, din milostivirea lui Dumnezeu, arhiepiscop
al Bucureștilor, mitropolit al Munteniei și Dobrogei, locțiitor al Cezareei Capadociei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Distincții laice
* Patriarhul Teoctist a primit numeroase distincții și premii de-a lungul îndelungatei activități de ierarh:
- Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru strădania de reeditare a Bibliei de la București-1688
- Membru de onoare al Academiei Române
- Titlurile de Doctor Honoris Causa al universităților din Oradea, București, Galați, Lublin-Polonia, Petroșani (2001), Constanța și Iași.
- La 21 mai 1999, i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce.
- PF Teoctist este Cetățean de Onoare al municipiilor Galați, Brăila, Petroșani, Hunedoara și Baia Mare.
- La 17 septembrie 2003, i s-a conferit Diploma de Excelență a Fundației Dr. Wilhelm Fielderman pentru contribuția de excepție la dezvoltarea relațiilor de respect reciproc între români și evrei.
Pe treptele slujirii creștine
* PF Teoctist a publicat multe articole, predici, cuvîntări și studii, cunoscute atît în țară, cît și peste hotare. Au fost retipărite, cu text diortosit, și prefațate de către Preafericirea Sa, toate cărțile de slujbă, precum și majoritatea manualelor de studiu pentru învățămîntul teologic seminarial și universitar. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a Bibliei de la București (1688). Între anii 1982-2006 a publicat peste 17 de volume de predici, cuvîntări și meditații, cu titlul general Pe treptele slujirii creștine.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
