Şi-a dorit să fie studentă la 66 de ani

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Manuela NEGULESCU, 27.07.2007

* Adriana Ciobanu a vrut să candideze la Facultatea de Informatică a Universităţii „Transilvania“, dar s-a retras din cauză că sistemul de notare din anii ’50 a defavorizat-o la echivalarea mediilor * „Chiar dacă nu m-am mai înscris, sper să pot asista măcar la cîteva ore şi laboratoare pentru că eu chiar aş vrea să învăţ“

O braşoveancă de 66 de ani a vrut să devină studentă la Facultatea de Informatică a Universităţii „Transilvania“. S-a dus cu nepoata de mînă la înscrieri, uimindu-i pe cei de la secretariat care iniţial au crezut că bunicuţa vrea, de fapt, să fie colegă cu nepoata ca să n-o scape din ochi. Adriana Ciobanu spune însă că şi-a dorit să studieze la Facultatea de Matematică şi Informatică pentru că a făcut o pasiune pentru calculatoare. „Am vrut să mă duc la facultate pentru sufletul meu, pentru bucuria mea. Am devenit dependentă de calculator“, mărturiseşte bunicuţa care a fost nevoită însă să renunţe la visul ei. S-a retras din cauză că sistemul de notare din anii ’50 a defavorizat-o la echivalarea mediilor, astfel că n-ar fi avut nicio şansă de a ocupa un loc fără taxă.

19 caiete de studiu

Adriana Ciobanu este trecută de prima tinereţe, dar inima i-a rămas tînără şi mintea curioasă. După 33 de ani de muncă, n-are stare o clipă. O interesează tot ce e nou, nu vrea să piardă pasul cu lumea în care trăieşte. Iar acum s-a gîndit să-şi împlinească o dorinţă ce i-a încolţit în minte de vreo doi ani: să studieze în mod serios calculatorul. Chiar dacă este pensionară, iar alte femei la vîrsta ei se ocupă doar de gospodărie şi de nepoţi. Ştie să folosească deja computerul, dar ar fi vrut să se perfecţioneze, pentru că a devenit „dependentă“. „Dacă nu am calculatorul deschis, intru în panică. Cîteodată, am nevoie să aflu ceva, repede, mă duc să caut pe Internet“, povesteşte zîmbind bunicuţa. Care nu şi-a descoperit de mult pasiunea. „În 2004, şi-a schimbat calculatorul nepoţica mea şi pe al ei l-am luat eu şi am învăţat să umblu pe el“, mărturiseşte Adriana Ciobanu. De cînd cu cadoul nepoatei, i s-a deschis apetitul pentru informatică. Şi-a cumpărat cărţi, a făcut şi nişte cursuri. „După cărţi n-am reuşit să învăţ multe lucruri, dar m-au învăţat alţii. Am un mod foarte interesant de a învăţa: tot ce mi se spune scriu într-un caiet. Uite, acum am ajuns la caietul 19. Dacă scriu în caiet, ştiu data viitoare ce trebuie să fac“, explică bunica fascinată de lumea măsurată în biţi.

Două dorinţe

Cursurile de informatică pe care le-a luat iniţial au fost insuficiente pentru dorinţa Adrianei Ciobanu de a învăţa. S-a hotărît că doar studiile universitare i-ar putea oferi informaţiile de care are nevoie. Iar dacă ar fi reuşit să urmeze cursurile unei facultăţi, i s-ar fi îndeplinit două dorinţe: aceea de a studia aprofundat calculatorul, dar şi de a fi printre oameni tineri. „O perioadă m-am ocupat cu goblenul. După aceea am descoperit calculatorul şi m-am hotărît să fac un curs de calculatoare, dar aşa nu învăţam eu foarte multe. Şi atunci m-am hotărît să fac facultatea de informatică. Aşa aş fi fost şi printre tineri, pentru că îmi place foarte mult să stau cu tinerii, să mă amestec printre ei“, a mai spus bunicuţa. Calculatorul, mărturiseşte Adriana Ciobanu, i-a deschis noi orizonturi. Şi-a făcut noi prieteni, a învăţat lucruri noi, ba chiar şi limba engleză. „De cînd am început să utilizez calculatorul, am învăţat şi engleza. Am luat şi cursuri de engleză, mi-am cumpărat şi cărţi. Şi datorită calculatorului mi-am făcut foarte mulţi prieteni pe Internet şi tot timpul comunic cu ei. Şi tineri şi mai bătrîni, am prieteni de la 21 la 81 de ani“, a explicat mîndră braşoveanca. Soţul o înţelege şi-i acordă tot sprijinul pe care şi l-ar dori ca să ducă mai departe o pasiune tîrzie. „Soţul meu mă susţine cu fervoare şi, din fericire, el nu e un împătimit al calculatorului, pentru că atunci ar fi ceartă în casă“, zîmbeşte bunicuţa.

Sistemul a defavorizat-o

„Dorinţa de a face facultate o am din 2005, dar atunci nu am putut să mă apropii pentru că eu am terminat zece clase, în 1957. Ulterior, am făcut o şcoală de topografie, dar nu ştiam matematici superioare şi nu aş fi reuşit să iau examenul, pentru că totuşi au trecut de atunci 50 de ani. Iar acum, că admiterea se făcea pe bază de dosar, am vrut să încerc“, a explicat braşoveanca. Nici în acest an nu va reuşi să facă însă facultate deoarece mediile de admitere au fost foarte mari, iar sistemul de notare de acum 50 de ani, total diferit, a defavorizat-o la punctaj. „Am fost să mă interesez ce trebuie să fac pentru a mă înscrie, dar, pentru că nu am făcut decît 10 clase, ar fi trebuit să dau un test la matematică. Nu m-am mai înscris pînă la urmă pentru că, pe vremea mea, sistemul de notare era de la 1 la 5, iar acum, cînd mi-au echivalat studiile, îmi ieşea o medie mică şi nu aş fi avut şanse să intru“, a mai spus bunicuţa.

Nu va renunţa

Dacă sistemul i-ar fi permis, Adriana Ciobanu ar fi fost, din toamnă, colegă cu tînăra ei nepoată, Alice, care s-a înscris la aceeaşi facultate şi care a intrat pe locurile bugetate. „Am întrebat-o ce părere are dacă va fi colegă cu bunica, iar ea mi-a zis că nu ar deranja-o. Oricum nu am fi fost colege pentru că ea va studia în limba germană“, a explicat Adriana Ciobanu. E decisă însă să nu-şi abandoneze ideea: „Oricum nu voi renunţa, eu sînt o persoană care, dacă îşi pune ceva în cap, nu se lasă pînă nu îi iese. Chiar dacă nu m-am mai înscris, sper să pot asista măcar la cîteva ore şi laboratoare pentru că eu chiar aş vrea să învăţ“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: