Există oameni, și nu-s puțini, care ar face sau ar da orice pentru a avea un copil. Uneori, unii dintre ei, după tratamente îndelungate și chinuitoare, reușesc. Există alții, pentru care aducerea unui copil pe lume este la fel de simplă ca și schimbarea anotimpurilor. Efortul este minim și, nu de puține ori, responsabilitatea față de cei aduși pe lume este la fel de mică. Periodic, mass-media aduce în fața opiniei publice cazuri cutremurătoare: copii legați cu lanțuri pentru a nu se da jos din pat, copilă închisă în grajdul animalelor, copii plini de răni aduși la spital în ultimul moment. Sînt cazuri reale, iar respectivii autori poartă aceeași denumire: părinți. În acele momente, autoritățile intră în alertă maximă. Se dau declarații, sînt chestionați vecinii, lumea se întreabă ce se poate face pentru ca astfel de lucruri să nu se mai repete. Și cam atît. În general, lucrurile se opresc aici. Din păcate, nu există posibilitatea legală de a condiționa procrearea și aducerea pe lume a unui copil de obținerea unui atestat de părinte. Hîrtie care să ateste faptul că respectivii părinți sînt normali fizic și mental și mai ales faptul că și-au însușit cunoștințele elementare necesare calității de părinte și știu ce trebuie să asigure viitorului om pentru o dezvoltare normală. Nu există cadru legal pentru aceasta și probabil este contrar oricărui drept al omului să restricționezi înmulțirea speciei umane. Dar cine protejează dreptul copilului? Cine supraveghează modul în care este hrănit, spălat, îngrijit și tratat atunci cînd este bolnav? La ora aceasta, nimeni! Pentru că autoritățile competente nu se pot sesiza decît la o plîngere prealabilă. Nimeni nu este abilitat să verifice condițiile de îngrijire ale copilului la domiciliul său, nici măcar prin sondaj. Și sînt destule dățile în care scîncetele sau chiar plînsetele copilului vreunui părinte iresponsabil nu sînt auzite de nimeni. V-ați gîndit vreodată la asta?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!