Ori de cîte ori primesc vreo factură de gaz sau electricitate mă așez și trag adînc aer în piept înainte de a deschide, aproape filîndu-l, plicul cu surprize. Obiceiul vine din istorie, nu de puține ori, la deschiderea plicului, avînd senzații de vertij, cînd citeam sumele înșiruite acolo. Auzind - ca tot românul, la știri - de liberalizarea pieții energetice, care ar fi însemnat că-mi voi putea alege furnizorul de gaze sau energie electrică, numai că n-am chiuit de bucurie. N-am aruncat cu basca-n ceruri întrucît nu aveam, dar răcnetele războinice cu siguranță mi-au alertat vecinii neobișnuiți cu astfel de manifestări zgomotoase. Bucuria m-a ținut pînă ieri, cînd, citind analiza făcută de colegii mei, am realizat că liberalizarea este iarăși pur teoretică. Nu există norme metodologice, iar alți furnizori vor putea să încheie contracte cu mine numai folosind țevile sau sîrmele furnizorilor actuali și plătindu-le acestora taxe de utilizare. Asta întrucît cele din curte tot le-am făcut pe banii mei, dar am fost obligat să le donez respectivilor, că altfel mă iluminam cu alternatorul mașinii, găteam la butelie și mă-ncălzeam cu lemne.
Îmi imaginez că adaosul comercial este suficient de mare ca respectivii care se vor încumeta să intre în competiție cu actualii să-și permită taxa de utilizare a infrastructurii acestora, să ofere prețuri mai mici, ba chiar să și rămînă cu profit, că d-aia s-au apucat de afaceri, mama lor de capitaliști veroși...
Totul este să aibă și capital, să nu fie vreun SRL de apartament. Deși și dintre acestea s-au dovedit unele ultraprofitabile. Pînă atunci, aștept. Și promit să vă țin la curent cu modul în care-mi voi aranja distribuția de energie electrică pentru domiciliu. Nu de alta, dar sînt sigur că nu sînt singurul care-i înjură pe actualii furnizori și care speră în vremuri mai bune.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
