Nu-i vina lor. S-au născut așa, fără ca cineva să-i întrebe dacă vor asta. Sau, mai trist, într-o zi au suferit un accident care le-a schimbat total viața. Nu vor lucruri speciale. Vor să fie tratați ca și ceilalți și, mai ales, urăsc să fie compătimiți. Sînt persoane care suferă de diverse handicapuri. Li se spune mai pompos acum persoane cu dizabilități. Îi poți întîlni pretutindeni, deși în România este, din păcate, o veritabilă aventură și uneori chiar un coșmar pentru cei ca ei accesul la diverse instituții, unele magazine sau spații de recreere.
Desfășurată la sfîrșitul săptămînii, acțiunea denumită O viață fără bariere le-a oferit cîtorva zeci de persoane cu dizabilități din aproape toată țara șansa să uite. Să uite, timp de două zile, că sînt diferiți. S-au întrecut la atletism, au jucat baschet sau chiar au dansat. Fără să conteze parcă un lucru: că toate acestea le-au realizat în scaune cu rotile. A lipsit însă mediatizarea. Nu știu cîți brașoveni ar fi dat curs invitației, deși poate făcută cu cap, promovarea ar fi adus mult mai multă lume la locurile de desfășurare a competițiilor. Orice competiție este cu totul altfel atunci cînd tribunele sînt pline, iar a fi spectator într-o astfel de ocazie mai poate însemna ceva: te poate ajuta să privești viața cu alți ochi și să apreciezi ceea ce ai, chiar și în momentele cînd ți se pare că Dumnezeu nu ți-a dat nimic.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
