Au existat destule dăți în care, scos la lecție, m-aș fi rugat la ajutor divin pentru ceva inspirație. Ochilor mei, în căutare de inspirație pe pereții din jur și chiar pe tavan, le zîmbea imperturbabil figura retușată tînăr a tovarășului Nicolae Ceaușescu, din tabloul de pe peretele din fața clasei . N-am obținut niciodată, oricît de mult l-am fixat, niciun pic de ajutor în lupta dusă cu profesorii. Introducerea religiei și a icoanelor în școli s-a făcut mult prea tîrziu pentru a mă ajuta în vreun fel în procesul didactic. M-am bucurat în schimb pentru cei care, poate, în pană de inspirație, vor găsi un ajutor în simbolurile religioase.
Lăsînd gluma la o parte, tot nu pot să-nțeleg cum, pentru protejarea unei așa-zise minorități laice, icoanele trebuie scoase din școli. De felul meu sînt un tip tolerant, dar chiar ajung să mă enervez pentru tot soiul de prostii care privesc protejarea diverselor minorități în detrimentul majorității. E dreptul ateilor să se ceară într-o clasă specială dacă nu doresc religie sau fug de icoanele de pe pereți. Ce vină au elevii care țin să facă religie și pentru care icoanele reprezintă o prezență mai mult decît familiară, ele găsindu-se la loc de cinste în propriile case?
Circula o poantă la un moment dat în America conform căreia cel mai mare ghinion ar fi să fii alb, perfect sănătos, frumos, normal din punct de vedere sexual și cu studii superioare. Asta pentru că nimeni nu reprezenta drepturile unui astfel de individ. Ele erau însă apărate din plin de diverse organizații pentru negri, handicapați, homosexuali și fără studii. N-aș vrea să fiu înțeles greșit. E dreptul lor constituțional, dar nu cred că acest lucru trebuie să se realizeze privîndu-i pe restul, care reprezintă majoritatea, de lucrurile care li se cuvin.
Scoaterea icoanelor și a religiei din școli și introducerea pedepsei cu bătaia, cum propune o jună deputată peremistă, mi se pare a fi de o absurditate fără margini și chiar o prostie fără motiv. Aderarea la Europa nu cred că înseamnă adoptarea pe nemestecate a tuturor prostiilor, instituirea unei dictaturi a minorităților și abandonarea obiceiurilor tradiționale. Asta dacă vrem să ne mai păstrăm în vreun fel identitatea.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
