A face pace presupune întotdeauna mult mai mult decît o simplă declarație. Presupune, în primul rînd, încredere între părți. Și pentru asta, fiecare trebuie să aibă cuvînt. Nu țin nici măcar jurămintele pe icoane sau pe copii, atîta timp cît acestea sînt încălcate la cinci minute după ieșirea pe ușă a celui în fața căruia au fost făcute. Pentru a putea face pace trebuie să recunoști mai întîi că ai fost sau ești în război. Trebuie să-ți poți privi în ochi combatantul și să-i recunoști, atunci cînd e cazul, că ai greșit. Mai apoi ar fi indicat să poți pune toate punctele divergente pe masă și să le discuți unul cîte unul, fiind pregătit să mai și cedezi. Nu poți aduce în discuție doar punctele care te dor pe tine pentru că s-ar putea ca pe celălalt să nu-l intereseze.
Personal, m-am săturat atît de disputele locale, cît și de cele centrale dintre partide. Probabil nu sînt singurul. Nu vreau neapărat liniște. Vreau în schimb chestiuni punctuale și concrete din care cetățeanul acestei urbe să aibă de cîștigat. Și acestea rareori se rezolvă prin negocieri sau pacte politicianiste. Mi-aș dori, spre exemplu, să plătesc mai puțin factura la apă. Mai ales că nu m-a consultat nimeni atunci cînd alții au decis, și în numele meu, să facă un împrumut BERD uriaș pentru reabilitarea parțială a rețelelor companiei. Împrumut care implică, evident, și majorarea exagerată a tarifului ce urma să fie plătit de cetățean. Din punctul acesta de vedere, mă interesează mai puțin cui îi va aparține această companie, cît ce servicii va oferi și în ce preț. Și nu cred că i-a întrebat nimeni pe ceilalți brașoveni, dacă nu cumva întîmplător sînt de aceeași părere cu mine.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
