* Maior și Tition vor fi judecați în continuare în libertate, cu condiția să nu se apropie de denunțători, dar nici să plece din oraș * Între timp, procurorii DNA Brașov continuă ancheta legată de suveica creditelor de la Romextera
Fostul deputat PSD, Dorin Lazăr Maior și partenerul său de afaceri, Ovidiu Tition, au fost eliberați ieri în Penitenciarul Codlea, unde se aflau de la sfîrșitul anului trecut, cînd au fost arestați sub acuzația de șantaj. Tribunalul Brașov a respins recursul declarat de procurorii DNA Brașov, împotriva deciziei Judecătoriei, care, la finele săptămînii trecute, a înlocuit mandatele de arestare preventivă cu obligația ca cei doi inculpați să nu părăsească localitatea. Magistrații le-au pus în vedere atît lui Maior cît și lui Tition, faptul că se vor afla permanent sub supraveghere judiciară. Cei doi au obligația să se prezinte la organele de cercetare penală ori de cîte ori vor fi solicitați. Ei nu au voie să încerce să-i influențeze pe martorii dosarului, dar nici să zădărnicească aflarea adevărului. În plus, lui Maior și Tition le este interzis să ia legătura cu cei trei denunțători ai lor, fostul director al filialei Brașov a băncii Romextera, Mihai Răzvan Mațepiuc, și oamenii de afaceri Iulian Doftoreanu și Gheorghe Butum. Judecătorii au mai dispus cu precizie ca Maior și Tition să nu se afle niciodată în locuințele denunțătorilor și nici în preajma acestora. În situația în care cei doi inculpați vor încălca condițiile puse de magistrați, ei riscă să se întoarcă din nou după gratii. În fața judecătorilor, inculpații au susținut că nu vor încălca condițiile eliberării, singurul lor scop fiind aflarea adevărului.
Dosare în lanț
Cei doi au fost reținuți și ulterior arestați sub acuzația de șantaj la finele lunii decembrie a anului trecut. Potrivit procurorilor DNA Brașov, care au instrumentat dosarul, Maior și Tition ar fi pretins de la doi oameni de afaceri brașoveni cîte 1 milion de RON, pentru a nu denunța modul în care aceștia obținuseră credite de la sucursala brașoveană a băncii Romextera. De fiecare dată cînd au apărut în fața magistraților, Maior și Tition au susținut că sînt nevinovați. Ei au explicat că procesul în care sînt implicați e efectul reglării unor relații comerciale desfășurate între societățile pe care le reprezintă și cele ale denunțătorilor. La scurtă vreme după deschiderea dosarului Maior, procurorii DNA Brașov s-au autosesizat și au început să cerceteze activitatea desfășurată în sucursala băncii Romextera, dar și modul în care au fost acordate sute de credite nelegale mai multor zeci de firme din Brașov. Sucursala brașoveană a fost supusă unui control amănunțit din partea Băncii Naționale a României, rezultatele acestuia fiind așteptate de anchetatorii brașoveni.
Suveica creditelor bancare
Potrivit anchetatorilor DNA Brașov, pionul principal al dosarului Maior a fost Mihai Răzvan Mațepiuc, cel care timp de șapte ani a deținut funcția de director adjunct al sucursalei brașovene a băncii Romextera. Fostului bancher îi revenea sarcina să aprobe creditele solicitate de societățile comerciale care aveau conturi deschise la bancă, în cursul anului 2006, el reușind să creeze un circuit al creditelor, în care au fost implicate aproximativ 60 de firme. Mațepiuc a susținut în fața oamenilor legii că atît societățile pe care Maior și Ovidiu Tition le consiliau, cît și grupurile de firme ale celor doi denunțători, rulau sume importante prin bancă, iar uneori obișnuiau să se ajute, financiar, reciproc. Astfel, au existat situații cînd una dintre firmele implicate în circuitul bancar s-a aflat în imposibilitatea de a-și achita creditul, la termenul scadent. Potrivit legislației economice, în cazul în care o firmă nu-și onorează datoriile la timp, ea este introdusă în Centrala Incidențelor de Plăți (CIP), moment în care nicio altă unitate bancară nu-i mai acordă credite. Pentru a evita acest lucru, ce ar fi condus la falimentul firmei, de comun acord, administratorii societăților acceptau se se sprijine reciproc. Astfel, în cazul în care una dintre firme nu avea disponibil bancar la termenul scadent creditului, o altă societate îi sărea în ajutor, din conturile sale fiind virați bani în cele ale firmei cu probleme. Creditul era achitat la timp, după care societatea care fusese împrumutată, contracta un nou credit, din care își plătea datoriile către firma care o sprijinise. În fața judecătorilor, Mațepiuc a declarat că a acceptat acest mecanism și, de multe ori, chiar a consiliat societățile, intermediind ajutorul între firme.
Firme privilegiate
În urmă cu aproape un an, ex-directorul Mihai Răzvan Mațepiuc a ajuns la concluzia că societățile care aveau conturi în banca Romextera riscau să fie decapitalizate din cauza costurilor mari, din cauza perioadei lungi de rambursare a creditelor. În încercarea sa de a proteja interesele băncii și ale clienților, la un moment dat, bancherul a hotărît să modifice termenul de rambursare al creditelor, fără acordul conducerii centrale a băncii. Astfel, chiar dacă potrivit reglementărilor bancare, creditele contractate de societăți trebuiau returnate în 12 luni, Mațepiuc a luat singur decizia ca perioada de rambursare să fie micșorată inițial la 30 de zile. Ulterior, termenul de rambursare a fost din nou modificat, la 7 zile. Prin acest gest, fostul director adjunct a reușit să le acorde un sprijin financiar societăților care colaborau cu banca, în sensul că acestea aveau posibilitatea să-și achite datoriile într-o săptămînă și nu într-un an, iar comisioanele, costurile și dobînzile pe care banca ar fi trebuit să le încaseze, în urma creditelor pe care le acordase, au fost diminuate considerabil.
Artificii financiare în beneficiul clienților
În fața anchetatorilor, fostul director Mațepiuc a declarat că manevra sa, prin care zeci de firme brașovene au beneficiat de sute de credite, la costuri derizorii, nu s-a datorat vreunui interes personal, ci pentru protejarea interesele clienților și ale băncii, întrucît exista riscul ca societățile ce beneficiau de aceste credite bancare să se decapitalizeze din cauza costurilor, a dobînzilor și a comisioanelor datorate băncii. După ce a redus la minim termenul de rambursare și, implicit costurile totale datorate băncii de societățile creditate, Marțepiuc a mai apelat la un artificiu financiar. Astfel, chiar dacă termenul scadent fusese ilegal stabilit la o săptămînă, societățile erau păsuite încă 2-3 zile, printr-un procedeu, aparent legal. Astfel, firma care urma să-și achite creditul, introducea în bancă o filă-cec. Intrată în circuitul bancar, această filă ajungea să fie încasată abia după 2-3 zile, interval de timp în care clientul care emisese cecul avea posibilitatea să ceară bancherilor retragerea acestuia. S-a evitat astfel situația în care societatea nu ar fi avut suficient disponibil bancar, la momentul încasării cecului, caz în care administratorul său risca să fie acuzat de comiterea infracțiunii de emitere de file-cec fără acoperire. Mațepiuc susține că a respectat ordinul clientului de a retrage cecurile remise spre încasare, pentru rambursarea creditelor, de pe circuit. Cecul respectiv se întorcea la societatea care îl emisese și astfel administratorul acestei firme cîștiga timp în care putea face rost de bani, fără a intra în incidență de plăți și fără a risca vreo acuzație penală. Practic, prin acest procedeu, perioada de rambursare a unui credit era mărită, dar comisioanele și dobînzile datorate băncii erau încasate tot la valoarea datorată pentru cele 7 zile de creditare.
S-a închis
robinetul
Societățile privilegiate în acest circuit financiar au avut parte de o surpriză în septembrie 2006, cînd Comitetul de Credit și Risc al băncii Romextera a luat hotărîrea ca filele-cec să fie creditate numai pe circuitul bancar, unele societăți trezindu-se în imposibilitate de plăți, din cauza costurilor mari. Mațepiuc a sărit însă din nou în ajutorul clienților său, acordînd credite societăților lui Maior și ale denunțătorilor, fără să respecte în totalitate normele de creditare ale băncii, însă respectînd integral procedurile de acordare a creditelor. Operațiunile financiare care se derulau în bancă au fost sesizate de conducerea centrală, care la 1 noiembrie 2006 a cerut închiderea creditelor acordate ilegal, prin creditarea instrumentelor pe cecuri rămase în circuitul bancar. Cecurile au plecat pe circuitul bancar pentru a acoperi creditele ilegale, iar în acel moment, potrivit bancherului, firmele fostului deputat PSD aveau de restituit băncii aproximativ 1,5 milioane RON. Mațepiuc susține că, scriptic, în bancă, firmele lui Maior figurau că și-au achitat creditele din resurse proprii, dar în realitate, aceste datorii au fost închise cu bani proveniți din firmele celor doi oameni de afaceri care, șantajați mai tîrziu, au devenit denunțătorii lui Maior.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
