O constituţie nouă

Dimensiune font:

Autor: Marius Stoianovici, 11.05.2007

A fost nevoie de această criză politică îngrozitoare pentru a realiza cu toţii cîte imperfecţiuni avem în actuala Constituţie. Încropită şi amputată pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, funcţie de interesul politic al momentului, Constituţia actuală lasă loc la prea multe interpretări. În aceste condiţii, apelul venit din partea Regelui Mihai I, de realizare a unei noi legi fundamentale statornice şi îndreptate spre viitor, ar trebui, în mod normal, să fie un îndemn şi nu un nou prilej de vrajbă şi dezbatere. Asta mai ales că, în cuvîntul său, Majestatea Sa nu a propus revenirea la monarhie, ci „dăltuirea unei constituţii noi, europene, care să dea un rol limpede, neechivoc şi complementar instituţiilor statului“.
Este clar că pentru a se realiza acest lucru ar trebui, în prima fază, un consens politic veritabil şi un studiu amănunţit al tuturor crizelor politice din ’90 şi pînă astăzi. Nu cred că argumentele de tipul „avem o constituţie relativ nouă“ stau în picioare. Aş prefera să avem o constituţie relativ veche şi bună decît una nouă şi proastă.
Şi poate cel mai important lucru ar fi să ajungem să definim tipul de republică pe care ni-l dorim: parlamentară sau prezidenţială. Tipul struţo-cămilă de astăzi şi-a dovedit din plin nefuncţionalitatea. Este clar că e nevoie de o reformă fundamentală a prevederilor Constituţiei, dar şi mai clar este faptul că nu trebuie adoptate prevederi restrictive raportate la una sau mai multe persoane. Ele trebuie să fie valabile şi peste zeci sau sute de ani, indiferent cine se va afla la putere în acel moment şi să-şi respecte principalul rol: acela de protejare a interesului şi dreptului cetăţeanului, ferindu-l pe acesta de abuzul oricărei persoane sau instituţii.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Duel între NU şi DA

Articolul urm�tor

50 de simpatizanţi PIN păzesc referendumul la Braşov