A fost nevoie de această criză politică îngrozitoare pentru a realiza cu toții cîte imperfecțiuni avem în actuala Constituție. Încropită și amputată pe ici pe colo, prin părțile esențiale, funcție de interesul politic al momentului, Constituția actuală lasă loc la prea multe interpretări. În aceste condiții, apelul venit din partea Regelui Mihai I, de realizare a unei noi legi fundamentale statornice și îndreptate spre viitor, ar trebui, în mod normal, să fie un îndemn și nu un nou prilej de vrajbă și dezbatere. Asta mai ales că, în cuvîntul său, Majestatea Sa nu a propus revenirea la monarhie, ci dăltuirea unei constituții noi, europene, care să dea un rol limpede, neechivoc și complementar instituțiilor statului.
Este clar că pentru a se realiza acest lucru ar trebui, în prima fază, un consens politic veritabil și un studiu amănunțit al tuturor crizelor politice din 90 și pînă astăzi. Nu cred că argumentele de tipul avem o constituție relativ nouă stau în picioare. Aș prefera să avem o constituție relativ veche și bună decît una nouă și proastă.
Și poate cel mai important lucru ar fi să ajungem să definim tipul de republică pe care ni-l dorim: parlamentară sau prezidențială. Tipul struțo-cămilă de astăzi și-a dovedit din plin nefuncționalitatea. Este clar că e nevoie de o reformă fundamentală a prevederilor Constituției, dar și mai clar este faptul că nu trebuie adoptate prevederi restrictive raportate la una sau mai multe persoane. Ele trebuie să fie valabile și peste zeci sau sute de ani, indiferent cine se va afla la putere în acel moment și să-și respecte principalul rol: acela de protejare a interesului și dreptului cetățeanului, ferindu-l pe acesta de abuzul oricărei persoane sau instituții.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!