Dacã cineva este bucuros, bucurã-te cu el! Dacã cineva este trist, fii trist cu el! Dacã cineva munceºte... nu-l deranja!
Cuvintele de mai sus surprind oarecum felul de a fi al unora dintre conaþionalii noºtri în raport cu munca. Episodul tragic de sãptãmîna trecutã, în care o angajatã a unei companii multinaþionale a murit în Bucureºti datoritã supraextenuãrii, chiar dacã a generat o vie dezbatere, nu cred cã este decît un accident, nefiind reprezentativ pentru modul în care se munceºte, în general, în România. Poate fi însã un semnal de alarmã la adresa autoritãþilor competente pentru prevenirea abuzurilor pe care le fac unii patroni. Nerespectarea legislaþiei în domeniu, în cazul programului ºi a condiþiilor de lucru, se datoreazã ºi modului în care anumite instituþii abilitate îºi fac treaba. Protestul angajaþilor în astfel de situaþii este extrem de rar, în primul rînd din cauza fricii de a nu-ºi pierde locul de muncã. Sentimentul este suficient de puternic pentru a permite abuzuri din partea unor reprezentanþi ai patronatului.
Pe de altã parte, nici rata productivitãþii muncii în destule sectoare, ca sã nu vorbim despre anumite instituþii bugetare, nu este dintre cele mai strãlucite. Chiar dacã o neagã vehement, destui dintre angajaþi descoperã doar atunci cînd ajung sã munceascã undeva afarã ce înseamnã sã lucrezi cu adevãrat opt ore într-o companie în care pînã ºi pauzele de cafea sau de þigarã sînt scãzute din pontaj, iar volumul de muncã care trebuie prestat nu încape decît la limitã în timpul normal de lucru. Nu vorbim aici despre alte lucruri cum ar fi concediul legal de numai 15 zile pe an la care au dreptul, spre exemplu, americanii sau faptul cã perioada de concediu postnatal este de maximum douã luni. Desigur, discutãm ºi despre alþi bani, în cazul lor, dar ceea ce ar trebui sã înþelegem cu toþii este faptul cã nu putem avea salarii ca afarã ºi sã lucrãm ca la noi. Tradus, companiile vor fi silite, pe mãsura indexãrii forþate a salariilor, sã reducã proporþional numãrul angajaþilor, redistribuind celor rãmaºi sarcinile acestora. Este în firea lucrurilor ºi, din pãcate, nu se poate altfel.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
