Ați auzit pînă ieri, oameni buni, de Cristian Adomniței? Este un domn care vine de pe un șantier. A fost o vreme și un fel de controlor de calitate pe la Ministerul Lucrărilor Publice. N-a mai călcat printr-o școală de pe vremea în care, ca student în ultimul an, făcea mișmașuri cu votul său din Senatul Universității pentru afacerea care transforma o cantină studențească într-un mall. La care, hop-țop, a ajuns și coordonator de construcție, cînd s-a văzut cu diploma. Poate n-am fi ajuns să vorbim despre un oportunist ieșean, dacă domnul cu pricina nu ar fi fost săltat de pe șantierele patriei direct în postul de ministru al educației din România. MINISTRU AL EDUCAȚIEI. Asta a crezut domnul Tăriceanu că merită învățămîntul și cercetarea din România. Asta a crezut premierul Tăriceanu că merită copiii noștri și chinuita noastră școală românească. Deși, cred că pe premierul Tăriceanu nici nu-l mai întreabă nimeni ce crede. Șantieristul de la educație a fost numit, de fapt, se plîng pe la colțuri pînă și liberalii, de un afacerist ieșean. Același afacerist care cică l-a impus în locul doamnei Monica Macovei, la justiție, pe fostul consilier juridic al firmelor sale, tînărul avocat Tudor Chiuariu, coordonator în ultima vreme al departamentului botezat de luptă antifraudă. Ce n-a impus celebrul afacerist ieșean în guvernul liberalo-udemerist strunit cu căpăstrul pesede, a uns bine magnatul Patriciu. Așa că marionetei Tăriceanu nu i-a mai rămas decît caraghioasa misiune de a șterge lacrimile fierbinți ale femeii de serviciu a PNL, Norica Nicolai. Căreia greii bărbați liberali i-au încredințat misiunea secretă pe care o merita. De a duce personal la coșul de gunoi variantele de guvern în care dumneaei se cocoșea cam pe la patru ministere. Mă rog, mai puțin gunoiul din cabinetul premierului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
