Nu ºtiu cîþi dintre voi îºi mai amintesc imaginile de coºmar de prin ’96, cînd stegarii au blocat preþ de cîteva zile intersecþia de la Poienelor , cerînd mãriri salariale. Guvernul de atunci, prin reprezentantul sãu, ministrul Vlad Roºca, a cedat ºi a acceptat solicitãrile protestatarilor. Rezultatul imediat a fost un val de proteste în toatã þara, culminînd cu blocarea unui alt drum naþional undeva lîngã Craiova, fiind folosit, nici mai mult, nici mai puþin, decît un avion tîrît pe carosabil de sindicaliºti.
Ce s-a întîmplat ieri la Tractorul, cînd cîteva zeci de muncitori au luat cu asalt biroul conducerii, nu-i exclus sã fi fost inspiratã de asaltul muncitorilor de la Galaþi, care au ales aceeaºi metodã. E clar cã ºi disperarea tractoriºtilor ºi perspectiva unui Paºte fãrã un ban ºi-au spus aici cuvîntul. Trist este faptul cã un astfel de protest, astãzi, nu mai are nicio finalitate, ba chiar poate genera o plîngere penalã la adresa protagoniºtilor care, pe lîngã faptul cã nu le-ar rezolva doleanþele salariale, ar putea sã le complice ºi mai mult viaþa. Credite nu mai pot fi luate, iar Guvernul nu va mai da, în mod cert, niciun bãnuþ unei societãþi falimentare, în contextul în care ne aflãm sub supraveghere europeanã extrem de atentã la astfel de ajutoare de stat. Rãmîne ºansa vînzãrilor de piese aflate în stoc ºi folosirea sumelor obþinute pentru achitarea salariilor restante. E clar cã acest proces va dura, iar altceva valorificabil nu prea mai este prin zonã, activele fiind supergrevate de datoriile istorice, în timp ce administratorul nu are niciun interes sã riºte mãsuri care i-ar putea atrage probleme din partea viitorului lichidator.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
