Eroii, din ce în ce mai singuri

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Andrei PAUL , 10.03.2007

* Ieri, foştii deţinuţi politici din Braşov au aprins o lumînare în amintirea tuturor eroilor acestui neam, printre care şi colegii lor de suferinţă în lupta de rezistenţă împotriva comunismului

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici - Braşov şi-a pomenit din nou eroii martiri din închisorile comuniste. Ca în fiecare an, la monumentul din faţa teatrului „Sică Alexandrescu“, de ziua pomenirii celor patruzeci de sfinţi, asociaţia a omagiat memoria celor care şi-au sacrificat viaţa pentru libertatea ţării şi în lupta împotriva comunismului. Ca în fiecare an, foştii deţinuţi politici sînt mai puţini. Bătrîneţile i-au mai răpus pe cîţiva dintre ei. Iar braşovenii nu-şi găsesc timp să li se alăture la monumentul din centrul oraşului, pentru a aprinde o lumînare în amintirea celor dispăruţi. De data aceasta, au lipsit şi copiii de la Meşotă sau Unirea, care veneau pînă acum să-şi cinstească eroii. Nici gărzile vînătorilor-de-munte, nici trompetul cu mica lui valijoară de piele, peste care anii au lăsat urme adînci, nu au mai fost de faţă. În schimb, anul acesta au fost cinci coroane, în loc de trei. De la AFDPR, colegii lor de suferinţă din asociaţia „15 Noiembrie 1987“, de la senatorul Otilian Neagoe şi PSD, din partea Prefecturii şi a Primăriei. „Am vrea ca acest obicei, al cinstirii eroilor neamului nostru, care au avut curajul să rămînă drepţi şi să înfrunte închisorile şi lagărele comuniste, să dăinuie peste veacuri, cînd noi nu vom mai fi. Nu există durere mai mare pentru noi, cei rămaşi, decît absenţa tineretului, certitudinea că indiferenţa şi uitarea se vor aşterne peste aceste monumente, atunci cînd noi nu vom mai fi“, a spus cu tristeţe Octav Bjoza, preşedintele AFDPR. Şi a amintit că sub betonul şi granitul monumentelor stau peste 50 de generali, doi amirali, întreaga elită a armatei româneşti dinainte de venirea comuniştilor, studenţi, marii politicieni ai României, oameni de cultură sau simpli ţărani, preoţi ortodocşi, protestanţi sau catolici, chiar şi copii de nouă ani, care au murit înlăţuiţi în temniţele comuniste sau în coloniile de muncă forţată. O mînă de oameni, din ce în ce mai puţini, încearcă să le cinstească memoria.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: