Nu am cum sã scriu altceva pentru gestul de ieri al Monei Muscã, o doamnã a politicii româneºti care a demonstrat, cred, prin gestul de ieri, cã poate fi mai bãrbat în ale politicii decît mulþi alþii, care chiar n-ar mai avea ce sã caute prin acest domeniu. Citesc ºi mã crucesc cum tovarãºul Iliescu n-a avut nicio treabã cu PCR ºi cu Securitatea sau cum Voiculescu anunþã cã va demisiona ºi el dacã va fi dovedit. Rahat! Personal nu cunosc decît doi politicieni care au fãcut acest gest. Unul este preºedintele Bãsescu, care a demisionat ºi din funcþia de ministru ºi din cea de deputat, dacã nu mã înºel, pentru a se pune la dispoziþia Parchetului în mijlocul scandalului iscat de vînzarea flotei. Un altul este chiar braºovean ºi fusese ales consilier judeþean cînd ziarul pe care îl conduceam atunci a decis sã-i publice trecutul nu tocmai curat, mai exact o condamnare penalã anterioarã momentului ’89. Ca ºi acum, am scris atunci un editorial intitulat, cred, „Felicitãri, domnule X!“, în care îmi exprimam speranþa cã modelul domnului în cauzã este începutul maturizãrii clasei noastre politice ºi-mi nutream nãdejdea cã va fi urmat ºi de alþi dalmaþieni mult mai pãtaþi. Au trecut de atunci 10 ani. N-am mai vãzut un astfel de gest. A fost nevoie sã îl facã Mona Muscã, care ne-a arãtat ce înseamnã sã fii politician de profesie. Asta pînã-n momentul în care deconspirarea sa ca fost colaborator al Securitãþii a nãruit pentru mulþi totul. Gestul de ieri nu o absolvã de trecutul sãu, dar îi dã o ºansã imensã pentru viitor, recredibilizarea sa în ochii celor ca mine putînd conta în eventuale alegeri viitoare. O recomandã pentru asta trecutul ei politic postdecembrist. Iniþierea Legii lustraþiei sau a accesului la informaþie a fost fãcutã de aceeaºi doamnã Muscã, cea care a reuºit într-un timp atît de scurt sã se învie, îngropîndu-se practic ca om politic. Eu cred cã vom mai auzi de aceastã veritabilã doamnã a politicii româneºti.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!