Să nu-l uităm pe Liviu Babeş

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Roxana STOICA, 03.03.2007

* La fel ca în Praga studentului Jan Palach, la Braşov, gestul de sacrificiu al lui Liviu Babeş merită păstrat în memoria colectivă printr-un monument

În timp ce sacrificiul lui Jan Palach, studentul de 20 de ani care şi-a dat foc în 1969 la Praga, în semn de protest faţă de invazia armatei sovietice, e onorat nu numai în Cehia, ci în toată lumea, gestul braşoveanului Liviu Babeş e aproape uitat chiar în oraşul său.
În piaţa Venceslav, la micul monument care reprezintă o cruce-trup, părînd că încearcă să se ridice chiar dintre pietrele din pavajul pe care a ars tînărul student, este mereu o floare. Pe pîrtia Bradul, în locul în care s-a prăbuşit în flăcări Liviu Babeş se află o cruce simplă, la care se adună o mînă de oameni doar în ziele de 2 martie. „Noi nu ştim să ne cinstim eroii. Aici, astăzi, văd că nu este niciun profesor de istorie. Ar trebui poate ca acest eveniment să preocupe şi Inspectoratul Şcolar. Ar trebui să fie aici şi elevi cărora să li se povestească despre sacrificiul lui Babeş. Vreau ca Liviu Babeş să dăinuie în minţile noastre. Dar el nu poate să dăinuie fără un monument care să-i păstreze amintirea“, a spus ieri Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Braşov (AFDP), la comemorarea de 18 ani a sacrificiului lui Liviu Babeş.

In Memoriam

„Remarc cu tristeţe că în fiecare an sîntem cam aceleaşi persoane aici, lîngă crucea lui Liviu Babeş. Aş fi vrut să văd că se întîmplă şi la noi, ca la mormîntul studentului ceh Jan Palach, care şi-a dat şi el foc ca protest anticomunist. Un prieten al meu a fost la una dintre comemorările studentului şi a văzut că veniseră acolo sute de oameni. Cei mai mulţi erau tineri. Noi nu ştim să ne cinstim eroii. Aş vrea ca presa să constate că pe afişele publicitare ale hotelurilor din Poiană nu este scris nici un cuvînt care să le amintească turiştilor să treacă şi pe la crucea lui Liviu Babeş, cel care a avut curajul să îşi dea foc pentru noi în zilele terorii comuniste. Aici, astăzi, văd că nu este niciun profesor de istorie. Ar trebui poate ca acest eveniment să preocupe şi Inspectoratul Şcolar. Ar trebui să fie aici şi elevi cărora să li se povestească despre sacrificiul lui Babeş. Vreau ca Liviu Babeş să dăinuie în minţile noastre. Dar el nu poate să dăinuie fără un monument care să-i păstreze amintirea“, a spus ieri Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Braşov (AFDP), la comemorarea de 18 ani a eroului Liviu Babeş, braşoveanul care şi-a dat foc, pentru a spune astfel „Stop Morder. Braşov=Auschwitz“. Din 1990, în fiecare an, Asociaţia „15 Noiembrie 1987“ comemorează gestul suprem al lui Liviu Babeş, lîngă crucea pe care au ridicat-o pe locul unde el s-a prăbuşit în flăcări în ziua de 2 martie 1989. Şi Florin Postolachi, preşedintele Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“ spune că gestul lui Liviu Babeş ar merita marcat în memoria colectică printr-un monument. În 1997, Liviu Babeş a fost declarat Erou Martir, iar Consiliul Local l-a declarat post-mortem, Cetăţean de Onoare al Braşovului.

Slujba la troiţa din Poiană

În jurul crucii metalice de pe pîrtia Bradul s-au adunat şi ieri puţini oameni. Alături de Etelka Babeş, văduva lui Liviu, au aprins o lumînare şi au depus coroane de flori reprezentanţii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“, ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Prefecturii, prefectul Aurelian Danu, viceprimarul Gabriel Andronache şi cîţiva consilieri locali şi judeţeni. Părintele Andrei Sicoe a săvîrşit o slujbă de pomenire. La biserica din Poiana Braşov a fost dezvelită ieri şi o placă comemorativă, închinată memoriei lui Liviu Babeş.

www.liviubabes.ro

Tot ieri, în sala Consiliului Local, a fost lansat un site dedicat lui Babeş. „Acest site, dedicat eroului Liviu Corneliu Babeş este creat pentru a păstra şi a pune la dispoziţia celor interesaţi informaţii despre viaţa, opera şi sacrificiul braşoveanului, despre felul în care îl percepe şi îl preţuieşte posteritatea. Sacrificiul suprem al lui Babeş, petrecut pe pîrtia Bradul din staţiunea turistică internaţională Poiana Braşov, în 2 martie 1989, a survenit într-un moment de maximă duritate a regimului Ceauşescu şi în crepusculul dictaturii comuniste din Europa. Poziţionarea sa istorică, între Revolta muncitorilor braşoveni din 15 Noiembrie 1987 şi Revoluţia din Decembrie 1989, reprezintă elementul de continuitate între cele două evenimente istorice care au dus la înlăturarea comunismului. Liviu Babes, şi-a pus propria viaţă în talgerul istoriei pentru a înclina balanţa conştiinţei colective în sensul responsabilităţii, curajului şi acţiunii deliberate. Simetric plasat în timp între cele două evenimente istorice, Babeş, a focalizat flacăra revoltei braşovene pentru a o transmite, cu intensitatea sacrificiului suprem, întregii ţări“, a precizat Gheorghe Iosif, realizatorul sit-ului www.liviubabes.ro.

„Promit să pun bazele unui muzeu anticomunist“

„Mulţi români au iubit şi iubesc libertatea. Unii chiar s-au sacrificat pentru ea. Mulţi uită însă rezistenţa anticomunistă şi acele momente care sînt mîndria noastră, a braşovenilor. Gestul lui Babeş a transmis românilor că ţara este o închisoare şi că nu se poate repara. Dacă mă va ajuta Dumnezeu, promit să pun bazele unui muzeu anticomunist românesc în Braşov. Avem ce arăta. Încă mai sînt oameni care mai ştiu ce s-a întîmplat în acea perioadă“, a spus senatorul Nicolae Vlad Popa, prezent la lansarea site-ului.

„Liviu Babeş a fost băgat în pămînt de Securitate şi de comunişti. El făcuse înainte o scrisoare la Europa liberă prin care cerea anumite lucruri. De atunci, nu a mai avut zile bune. Îi era frică să mai meargă pe stradă. Într-o zi mi-a zis la serviciu: « Ăştia vor să pună mîna pe mine, dar nu o să reuşească, pentru că o să îmi dau foc de viu». Nu am crezut atunci că o va face. Spun încă o dată, securiştii şi comuniştii l-au omorît. Şi nu îmi este frică să mărturisesc adevărul.“
Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Liviu Babeş

„Gestul lui Liviu Babeş a însemnat mult şi de aceea trebuie să facem mult mai mult pentru ca el să nu fie uitat. Numele lui Liviu Babeş şi gestul lui trebuie să stea la loc de cinste. Doar aşa martirajul lui nu va fi uitat. Din partea mea şi a administraţiei publice locale există tot sprijinul pentru crearea unui monument dedicat lui Liviu Babeş.“
Gabriel Andronache, viceprimarul Braşovului

Memorialul studentului ceh Jan Palach

* În 16 ianuarie 1969, studentul ceh Jan Palach, în vîrstă de 20 de ani, şi-a dat foc, la Praga, în Piaţa Venceslav, lîngă clădirea Muzeului Naţional, pentru a protesta împotriva invaziei armatei sovietice. A murit trei zile mai tîrziu. Înmormîntarea lui s-a transformat într-un amplu protest împotriva ocupaţiei. În fiecare an, de atunci, sute de oameni, dar mai ales tineri, cehi sau străini, vin să aducă un omagiu la monumentul dedicat studentului. Cum arată acest „monument“? Este de fapt o creaţie artistică, simplă, care simbolizează un trup-cruce ars, din bronz, încastrat chiar în pavimentul locului unde s-a petrecut jertfa.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: