Vã aduceþi aminte vremurile în care aproape 20.000 de oameni de pe marile platforme industriale au început sã strige poezii în stradã? Nu, nu vremurile în care rimele erau trimise cu bolovani în geamurile Prefecturii. Ci zilele în care strada vuia de lirismul realist. „Vãcãroiu ºi ai lui sã se ducã dracului !!!“. Apoi, au urmat poeziile cu „Fepeseul ºi ai lui sã se ducã dracului“. Apoi „Ciorbea ºi ai lui“ au fost trimiºi la aceeaºi destinaþie. Ar fi trebuit sã-i ajungã repede din urmã, „Vasile ºi ai lui“. Tot acolo, „dracului!!“
Pe urmã, pe strãzi ºi în curþile marilor uzine au ieºit tot mai puþini muncitori. Pentru cã, tot mai puþini rãmîneau în halele mãturate de faliment ºi amãgitoare ordonanþe. Dar erau încã suficiente glasuri ca sã declame în versuri „Nãstase ºi ai lui, sã se ducã dracului“. S-a dus ºi Nãstase cu ai lui! Dar dupã ce-a dat ºi el, naibii, mai toate uzinele. Acum, pichetele din faþa Prefecturii adunã o mînã de oameni. Ultimii din ultimele trei uzine braºovene agãþate de stat. Poeziile angajaþilor pãstreazã însã cam acelaºi melos. „Tãriceanu ºi ai lui, sã se ducã dracului!!“. Într-o bunã zi, probabil se va duce ºi el. Dar nu acolo unde îl trimite oda. Cãci, prozaic privind în urmã, „dracului“ s-a dus numai industria braºoveanã. Au ajutat-o cu talent toate guvernele, dar, sã fim cinstiþi, ºi sindicatele becisnicilor ani ’90. Cu fiecare poezie de „miºcare spontanã“ ºi fiecare vers oficial al statului, cu fiecare ordonanþã aberantã, cu fiecare negociere consumatã în pumni ºi voturi în Palatul Victoriei, cu fiecare aranjament pãgubos prin sãli de dosit protocol, cu fiecare cacialma de lege, cu fiecare ºmenar investitor ºi cãpuºã directorialã, cu fiecare ban jumulit ºi dijmuit prin suveica afacerilor de grup, menghina fatalului deznodãmînt a strivit tîmpla calculului raþional. Iar lirica asta dadaistã a sfîrºit prin a naºte o sinistrã poezie a sinuciderii. La fel ca poemul recitat ieri la megafon de confraþii noºtri sindicaliºti: „Cu Becali vom vota/Vom salva toatã þara/Nu vom fi aºa de triºti/Ne scapã de comuniºti“.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
